Pe un ger năprasnic, la o altitudine unică în țară, salvamontiștii, însoțiți de un călugăr din muntele Straja, au sfințit apele izvoarelor de munte din Valea Jiului, în ziua de Bobotează. Evenimentul, unic în țară, a adunat duminică la schitul de la cota 1.700 câteva sute de turiști, curioși să afle un obicei ce are loc de trei ani consecutiv și care adună zeci de credincioși ce vin la slujbă tocmai din oraș. Ineditul sărbătorii constă în faptul că, în creierii muntelui, în viscol și ger cumplit, salvamontiștii aduc apa într-un butoi de 200 de litri, iar călugărul Daniel, îmbrăcat de sărbătoare, oficiază slujba în vârful pârtiei de schi, la 1.700 de metri altitudine. Aghiazma este apoi împărțită turiștilor și credincioșilor care participă la slujbă.

Apa coborâtă cu akia



Un grup de salvamontiști din Straja au urcat duminică dis-de-dimineață la izvoarele pârâului de munte Straja, undeva la mai mult de 1.800 de metri altitudine și au umplut un butoi de 200 de litri de apă. Ca să ajungă la locul în care s-a oficiat slujba, la crucea din metal care se zărește de jos din oraș, salvamontiștii au coborât butoiul cu ajutorul unei akii, pe care o folosesc la transportul accidentaților. „Noi urcăm în fiecare an și acum este al treilea, la izvor, acolo sus și apoi coborâm cu grijă butoiul pe akie. Facem acest lucru până la ora la care călugărul Daniel termină slujba la schit și apoi iese pentru a sfinți apa”, spune George Resiga, șeful echipei salvamont din Straja.

Turiștii și credincioșii au îndurat –10 grade Celsius

Turiștii, care nu mai încap în schitul unde are loc slujba îi așteaptă pe salvamontiști la cruce să aducă butoiul și fac un tunel prin care trec aceștia cu apa. Pentru că evenimentul este unul inedit și se desfășoară într-o stațiune turistică, oamenii care așteaptă apa o fac pe schiuri și îi întâmpină pe salvamontiști în sunetul bețelor de schi, exact așa cum se întâmplă la competițiile de schi. „Vin pentru prima dată aici să iau parte la acest eveniment. Este frumos și am aflat de el întâmplător, dar m-a impresionat. Voi duce apă de aici acasă”, spune un turist din Timișoara.
La slujba de la schit au venit și foarte mulți credincioși din oraș, care oricum sunt obișnuiți ca în fiecare duminică să ia parte la slujba din munte, unde urcă pe jos, pe un drum lung, mai bine de o oră.
Pe pârtia de schi din Straja s-au înregistrat duminică aproximativ minus 10 grade Celsius și vântul a bătut cu putere. Totuși, oamenii nu au renunțat la slujbă și au îndurat gerul și vântul cu credința că, așa cum le-a spus călugărul Daniel, „Dumnezeu le dă puterea celor cu credință să îndure frigul”.

Straja - istoricul schitului

Pe lângă atracția turistică de care se bucură, masivul Straja este renumit și pentru încărcătura istorică și religioasă a locului. De altfel, denumirea de Straja are semnificație istorică. În acest loc, în Primul Război Mondial, au murit peste 800 de soldați, o parte din ei fiind înmormantați în cimitirul eroilor din Lupeni. De altfel, acum, pentru a marca într-un fel istoria locului, cabanierii au amplasat un tun în mărime naturală acesta fiind și el o atracție pentru turiști

Schitul Straja s-a născut în urma unor evenimente cu o încărcătură aparte, după ce la Cabana Montana, în 1996,într-un bec care s-a ars a apărut o cruce. Becul a fost spart de unul dintre turiști, însă la ceva timp al doilea incident de acest fel a avut loc, o altă cruce apărând pe un alt bec, iar acest bec poate fi văzut la schitul Straja. Emil Părău a luat cel de-al doilea bec și s-a dus la Starețul Mănăstirii Lainici, care l-a sfătuit să ridice o cruce în Straja. Așa a fost construită Crucea în memoria soldaților români căzuți în luptele de la Jiu în Primul Război Mondial, dar și în memoria turiștilor care și-au pierdut viața în zonă. Părău a ctitorit în Straja și un schit, în memoria eroilor neamului. Din anul 2006 intrarea în Schitul Straja se face printr-un tunel lung de 50 de metri pe pereții căruia este pictat în întregime Calendarul Bisericesc și scene din Vechiul și Noul Testament.
Starețul micului lăcaș de închinăciune din Straja e părintele Daniel, care slujește aici încă de la ctitorirea bisericuței. El veghează aici crucea care este purtată pe umeri de credincioși în fiecare an de Paște, într-o procesiune unică în țara noastră. Tot părintele Daniel este și meteorologul de serviciu care face raportările cu privire la starea vremii, în curtea bisericii fiind instalate câteva aparate ale Institutului Național de Meteorologie și Hidrologie, pe care călugărul le cercetează în fiecare zi.