De prin 2007 tot ma batea gandul sa fac o plimbare in Noua Zeelanda, abia in 2013 s-au pus toate cap la cap si-am pornit la drum. Nu stiam ce inseamna iarna si schiul in NZ asa ca nu mi-am planuit sa merg pentru schi, nu mi-am luat echipament.
Am aterizat spre sfarsitul lunii iunie in Christchurch (insula de sud), iar dupa o interogare de vreo 2 ore jumate la vama am primit viza de turist pe 3 luni.
Inainte cu vreo 3 saptamani de a merge in NZ am vorbit la un hotel, aflat intr-o trecatoare intre coasta de est si coasta de vest a insulei de sud, unde puteam voluntaria cateva saptamani ( https://picasaweb.google.com/danbrat...90812443044850 ). Cam asta era planul de baza, voluntar in mai multe parti ale tarii pana expira viza sau se terminau banii. Dupa 2-3 zile la hotel, bucatarul (un baiat de vreo 20 ani) mi-a spus de un loc de voluntar intr-un club de schi in apropiere, asta bineinteles dupa ce am povestit cu el despre ce fac acasa. Asa ca n-am mai stat pe ganduri, m-am dus cu bucatarul (care lucra pe timpul iernii, in club, in echipa care era pe partie) sus sa ma intalnesc cu managerul clubului. Primul lucru cand am ajuns am primit lopata si cu inca vreo 20 de persoane ne-am apucat la curatat accesul spre cabane si restaunrant. Inainte sa ajung in NZ, o saptamana au fost furtuni care au adus aproape 2 metri de zapada in acea zona, Craigieburn Valley Ski Area (Ski The Big One | Craigieburn Valley Ski Area | Canterbury, NZ :) se numeste zona ( https://picasaweb.google.com/danbrat...90835243331842 ). Abia dupamasa, dupa ce era ziua de lucru terminata, am stat de vorba scurt cu managerul, care a fost mai mult decat incantat sa merg sa fac pe voluntarul.
Am discutat cu managerul hotelului unde voluntariam ca sa ma pot muta linistit la clubul de schi, am fost in oras sa cumpar o parte din echipamentul de schi (restul echipamentului de care aveam nevoie l-am primit de la club), si in 2 zile m-am mutat sa incep un nou sezon de schi, la nici 3 luni dupa sezonul incheiat in tara.
Prima saptamana vremea a fost tot rea, vanturi puternice si ceata, asa ca s-a amanat deschiderea sezonului cu inca 1 saptamana de cum era planuit. In aceasta saptamana eram cateva ore pe partii (mutam garduri ca sa adunam zapada in locurile care duceau lipsa), iar restul zilei eram invatati cum functioneaza clubul respectiv, si anume: ce rol are fiecare in parte, ce trebuie sa facem in caz de accidentari sau de avalanse, cum si cand sa pornim generatorul de curent, cum si cand sa pornim cazanul de caldura, cum sa ne purtam cu turistii si membrii clubului, cand sa ajutam la bucatarie sau la bar, cand aveam zile de curatenie generala, ce sa facem in caz de incendiu sau cutremur…
Tot personalul care se ocupa de buna functionare a zonei a fost de aproximativ 10 persoane, majoritatea tineri care se schimba in fiecare sezon. Din aceste 10 persoane 5 eram tot timpul pe partie sau in apropierea zonei schiabile. Restul erau bucatarul, fata de la bilete, barmanita si baiatul care se ocupa de cabana de la 1600m ( https://picasaweb.google.com/danbrat...82455572452242 ). Programul de schi era de la 9 la 17, doar cei care porneau skilift-urile sau mergeau sa verifice zona de avalanse sau zone cu risc de accidentare din cauza ghetii sau lipsei zapezii urcau mai devreme pe partie, cateodata si la 7 dimineata.
Skilift-urile sunt ceva unic in lume, se numesc tow rope si sunt formate din o sfoara care trece peste role (prinse de stalpi de lemn) din 50m in 50m. Fiecare schior are un ham sau o curea lata sub sold, si cu un dispozitiv de metal (nutcracker), cu care vine prinsa sfoara ( Loading a Nut Cracker Rope Tow - YouTube ). Nu se merita construirea unui alt tip de acces datorita avalanselor, unghiul de inclinare a terenului nu scade sub 30 grade. Primele 2 skilift-uri functioneaza cu un motor de tractor, care se afla la mijlocul lor si la care trebuie sa urce o persoana in fiecare dimineata sa porneasca ca sa poata urca si restul echipei, iar al 3-lea skilift functioneaza cu un alt motor de tractor. Partea cea mai buna e ca viteza e destul de mare pentru un skilift.
S-a deschis sezonul si lumea a inceput sa apara, n-am vazut nici un schior incepator, nici n-a fost foarte multa lume (cei mai multi schiori au fost cu ocazia unei etape de calificare pt Freeride World Tour, aproximativ 170 persoane). Majoritatea schiorilor care i-am vazut au fost membrii ai clubului (aprox 200 membrii are clubul in total). Membrii clubului ne si ajutau cu tot ce se putea, cand era mai mult de lucru pe partie sau la bucatarie.
In timp am fost invatat sa pornesc skilift-urile, sa deschid si sa inchid cabana de zi (cea de la 1600m), sa folosesc pieps-ul (transmitatorul de avalansa) sonda si lopata, sa studiez straturile de zapada pentru a sti cand se produc avalansele, sa produc avalanse (prin taierea zapezii cu schiurile sau prin detonari cu bomba), sa ajustez rolele la skilift-uri si nu in ultimul rand, placerea cea mai mare, sa invat oamenii sa urce cu ciudatele skilift-uri. In unele saptamani trebuia sa pornesc cazanul de caldura, in altele porneam generatorul de curent, in altele porneam skilift-ul, si in celelalte eram liber sa dorm pana la 7 jumate. Fiecare membru din echipa avea camera lui si aveam 1 zi libera pe saptamana.
Sfarsitul lunii iulie si pana in 30 august am pus zapada, cateva ore pe zi, cu echipa, pe linia skilift-ului de acces ca sa poata urca lumea pe schiuri, nu cu ele in spate pana la skilift-ul din mijloc ( https://picasaweb.google.com/danbrat...41023737221442 ).
Am stat 2 luni la club, din care aprox. 50 de zile am fost pe partie, iar aprox. 35 zile a fost doar gheata. Am fost singurul voluntar din echipa (pentru romani e destul de greu sa-si obtina viza de lucru in Noua Zeelanda). Toata echipa aveam mancare, cazare si schi gratis.
Sezonul in Craigieburn Valley Ski Area s-a terminat undeva in 20 septembrie din lipsa zapezii.
Inainte cu ceva vreme de a veni in tara, eram la plimbare prin NZ si m-a luat la ocazie managerul de vanzari de la Salomon din NZ. Pe drum mi-a aratat vreo 5 cluburi de schi si mi-a spus de inca vreo 10 care nu merita ratate. Ideea e simpla pentru el, iti iei un microbuz mic (in care dormi si iti si gatesti - se practica foarte des in NZ) si tot sezonul mergi sa schiezi, n-a mai precizat dar va spun eu, iti trebuie si vreo 10 mii de euro ca sa faci plimbarea asta prin zonele de schi din NZ.
Sunt atat de multe statiuni si cluburi de schi in Noua Zeelanda ca ar trebui sa fii intr-o alergatura continua ca sa le vezi pe toate intr-un sezon.
Ma bucur c-am amanat atat scrierea articolului ca sa va spun ca sezonul ce l-am avut n-a fost decat o iarna obisnuita ca in Noua Zeelanda, dar sunt sigur ca vine ceva in martie sa ne schimbe parerea.

Hai noroc si numa bine,
Dan.