• Gastein si Hochkonig

    M-am temut că iarna continuă să ne joace feste, dar nu este chiar aşa. Deşi temperaturile ne îndeamnă să trecem la pantaloni scurţi şi să schimbăm casca de schi cu cea de bicicletă, eu pur şi simplu refuz. Refuz să cred că s-a terminat. Săptămâna trecută ne întorceam din Nauders, unde n-am găsit cea mai bună zăpadă (dacă aşa putem să descriem tabla), dar zona primitoare şi gaşca unică au făcut ca toată lumea să se bucure de o nouă experienţă marca Skivirus.


    It ain't over till the fat lady sings! Nu şi nu. Nu s-a terminat şi asta s-a dovedit, prima oară, când am auzit ca în Alpi se anunţă ninsori în săptămâna care preceda întoarcerea noastră din pasul Rechen şi, a doua oară, când am primit un e-mail care conţinea următoarea întrebare: "Plănuim să ajungem în Gastein şi... să schiem, te bagi?" De când am văzut episodul Salomon Freeski TV în care toată lumea era întrebată: "We are going to Japan, wanna come?", m-am întrebat în sinea mea: "Oare mi se poate întâmpla şi mie?" Răspunsul a venit odată cu e-mailul, doar că nu este Japonia, ci Austria, mai exact Gastein şi Hochkonig.

    Timpul este preţios şi nu intenționez să îl risipesc decât prin munţi şi mai ales în Alpii austrieci. Bagaj, check! Echipament, check! Acte, check! Destinaţia, check! Trebuie doar să ajung la aeroport, unde urmează să mă întâlnesc cu ceilalţi aventurieri, Hilda (Austria Incoming), Marius Pop (sacalatorim.ro) şi mai vechiul nostru colaborator Andrei (Skipass Magazin). Zic aventurieri pentru că planul sună bine, deci vom avea o aventură.


    Zborul a fost scurt, ceea ce nu poate decât să ne bucure, având în vedere că ne apropiem mai repede de destinaţia noastră şi anume munţii înzăpeziţi din Gastein. Ne-am dezmorţit un pic după zborul scurt din care 30% a fost ascensiune şi 30% a fost coborâre, ne-am hidratat (aici vă închipuiţi voi cu ce, dar majoritatea aveţi deja dreptate) şi am coborât "tot mai jos", sub aeroport, de unde am luat trenul care face transferul până la gara adevărată, Munchen Ost. PONT: dacă aveţi bilete de tren rezervate/achiziţionate pe internet, indiferent de ora sau numărul mijlocului de transfer, atât timp cât se doreşte a se merge din acelaşi punct A (ex: aeroportul din Munchen), la acelaşi punct B (ex: gara din Munchen), puteţi merge liniştit şi mai devreme, indiferent de ora înscrisă pe biletul rezervat/achiziţionat online/printat,) pentru că biletul este valid, ah! şi nu există naş :P


    Frumos metroul, că aşa semăna, dar în gara Ost ne-am aşteptat să fim întâmpinaţi de un tren QBB comod şi punctual, care ne-a oferit, pe lângă o călătorie liniştita cu peisaje incredibil de frumoase (pajişti verzi, secondate în background de creste muntoase înzăpezite din vârf până la bază) şi ocazia să ne odihnim un pic, să ne încărcăm de energie pentru schiul care ne aşteaptă.


    INFO: Cele două regiuni pe care aventurierii le au în vizor sunt Gastein şi Hochkonig, regiuni care fac parte din platforma Ski Amade, platforma despre care se ştie, deţine cca 760 km de pârtii, răspândite pe cinci regiuni austriece, toate aparţinând landului Salzburg, şi anume Schladmig - Dachstein, Salsburger Sportwelt (Flachau, Wagrain, St. Johann-Alpendorf, Zauchensee, Flachauwinkl, Kleinarl, Radstadt, Altenmarkt, Flizmoos, Eben), Grossarltal, Hochkönig şi Gastein.

    De multe ori cifrele fac diferenţa, aşa că vă înşirăm nişte date cu cifre:
    ● peste 25 de staţiuni de schi;
    ● 760 de kilometri de pârtie;
    ● 270 de instalaţii pe cablu;
    ● 400 free wlan access points;
    ● 14 snowparkuri;
    ● peste 260 de cabane şi restaurante;
    ● UN SINGUR SKIPASS!!!!!!!

    Gastein este regiunea cu tradiţie a Austriei, ne referim aici la tradiţia schiului, este foarte îndrăgită de austrieci şi, mai nou, şi de aventurierii din noi. Regiunea Gastein combină perfect schiul cu apele termale (ca şi ofertă) şi deţine 217 km de pârtii de top şi un highlight: aici (pe masivul Stubnerkogel) se află podul suspendat situat la cea mai mare altitudine din Europa (are 140 m lungime şi se află la 2.400 m altitudine). Cele trei localităţi care compun regiunea, Bad Hofgastein, Bad Gastein şi Dorfgastein, sunt de o frumuseţe regală ca să spun aşa, dar aş vrea să le descoperim acolo pe durata press tripului. A, să nu uit de gastronomia de excepţie…

    Odată ajunşi şi instalaţi comod la Dorfgastein, la Landhotel Hauserbauer 4*, pe care vi-l recomand cu căldură, am savurat berea corespunzătoare, am depănat amintiri comune sau nu şi ne-am liniştit un pic până când a venit taxiul, care este setat să ne ducă la un restaurant ceva mai deosebit, pe numele lui Unterbergerwirt. Noutatea localului este că, pe lângă faptul că este un restaurant, cele patru elemente (apă, aer, pământ, foc) se îmbină armonios între ele şi împreună cu plăcuta experienţă de a savura bucate gătite cu feng shui. Experienţa culinară de aici este unică şi interesantă. Dacă aveţi ocazia, nu rataţi localul!

    RECOMANDARE: o cină "de-ţi merge la suflet" sigur o vei găsi la restaurantul Untergergerwirt Feng Shui, des frecventat de turişti, dar incredibil de frecventat de localnici (inside info). Merită degustată supa-cremă de leurdă, cu chuvas şi câteva şuviţe de somon, urmând o adevărată desfătare culinară, respectiv friptura de miel în sânge, cu mămăligă cu fenicul şi dovlecel înăbuşit în sos alb... o nebunie! Din nou, complimentele noastre bucătarului-şef. Ah! Era să uit: haselnut schnaps is a killer!


    Cum drumul ne-a risipit destul timp preţios, ca să fim siguri că, pe lângă bateriile de la telefoane, tablete, laptopuri şi aparate foto, vom avea încărcate şi bateriile noastre de schiori, cred că ne vom relaxa într-un stil austriac 100% la complexul termal Alpenthermal din apropiere.

    Povestea continuă, mâine vă povestesc noi aventuri.

    UPDATE ZIUA A DOUA

    Am deschis ochii dimineaţă şi nu am putut să nu zâmbesc având ocazia să îmi limpezesc ochii cu o privelişte care mă face să uit orice: creste muntoase înzăpezite şi însorite. Se anunţa o zi excelentă şi până la urmă aşa s-a dovedit a fi.


    Micul dejun ne-a surprins plăcut şi nici nu avea cum să fie altfel. Am alimentat şi ne-am echipat repede, pentru că taxiul ne aştepta afară. Probabil că vă întrebaţi care este treaba cu taxiul. Păi să vă explic! Locaţia de cazare, Hauserbauer, este situată pe versantul stâng al văii unde se regăseşte Dorfgastein şi se urcă cu maşina preţ de maximum cinci minute. Amplasarea m-a făcut să mă întreb serios dacă există skibus şi am aflat că până aici sus nu urcă decât maşinile personale! Aţi fi tentaţi să ziceţi: „Bleah!”, dar vă asigur că austriacul nu lasă nimic la voia întâmplării. Dimineaţa la micul dejun am fost întâmpinat de gazde, care m-au întrebat dacă merg la schi, pentru că ei au propriul lor skibus, cu care mă duceau la cel mai apropiat lift sau la prima staţie de skibus. Să nu ne pierdem în detalii.

    Plecăm organizat către Bad Hofgastein şi ne îndreptăm fix la primele ore către Ski Center Angetal, unde ne-am întâlnit cu Hans, ghidul nostru pentru astăzi. Am fost avertizaţi că este o enciclopedie umană când vine vorba de Gastein - munte, faună sau rezervaţia naturală de aici. Împreună cu Hans trecem în revistă punctele-cheie ale domeniului şi sperăm să ne apucăm de treabă, dar nu am putut să cedăm atât de uşor în faţa panoramelor care se arătau chiar la picioarele noastre.


    PONT: dacă ajungeţi în Bad Hofgastein, trebuie să vă cocoţaţi pe vârful Stubnerkogel (2251 m) şi să vedeţi panorama asupra Dorfgastein, Bad Hofgastein, Sportgastein, vârfurile Schlossalm (2050 m), Graukogel (2492 m), Kreuzkogel (2686 m). Cu un pic de ajutor din partea celor din zonă şi dacă este senin cum a fost astăzi, aveţi ocazia să vedeţi şi cel mai înalt vârf al Austriei şi anume Grossglockner.


    Fiind mânjiţi şi cu un pic de noroc, am nimerit în zonă după ce duminică şi luni a nins ca la balamuc. Pârtiile au fost foarte bine pregătite, încât doar soarele a putut să le înmoaie un pic, dar nu foarte mult, iar până la ora prânzului am schiat ceva kilometri de pârtie în condiţii bune de zăpadă. Am făcut chiar patru coborâri "top to bottom", mai pe româneşte, coborâri de cca 8-10 km cu peste 1.000 m diferenţă de nivel. Pârtiile sunt foarte variate şi nu te plictisesc, iar roşiile sunt ceva mai roşii ca în alte părţi, iar negrele reuşesc să te intimideze dacă nu eşti atent cu acceleraţia.


    PONT: pe masivul Stubnerkogel nu rataţi podul suspendat aflat la cea mai mare altitudine dintre toate podurile din Europa. Deşi prezenţa lui este emoţionantă, având 140 m lungime şi fiind amplasat între două vârfuri stâncoase la 2.400 m altitudine, am încercat să îi găsesc rostul şi nici măcar cu ajutorul lui Hans nu am reuşit, dar până la urmă, dacă turiştii îl apreciază şi se pozează pe el, ce alt argument i-ar mai trebui?!


    RECOMANDARE: dacă nu sunteţi familiarizaţi cu zona şi nici nu are cine să vă descurce, atunci noi vă recomandăm să vă băgaţi la un ski safari. Începând cu 16 decembrie, în fiecare luni, Snow Sports School organizează gratis un tur introductiv al domeniului - punct de întâlnire fiind staţia de sus a cabinei, Kleine Scharte Schlossalm, la ora 1:00 PM.
    Captivat de frumuseţea locului, de peisajele magnifice, imaginându-mă în zăpada pufoasă prin toate cotloanele pe care le vedeam, am lăsat în jurul meu impresia că sunt supărat, când de fapt eu eram într-un colţ de paradis.


    Că tot am pomenit de gastronomia deosebită, vreau să vă aduc în atenţie un aspect foarte interesant. Cineva p-aci prin zonă s-a gândit că ar fi ceva nemaipomenit dacă în cabanele de pe munte s-ar putea savura bucate alese, pregătite chiar de bucătari-şefi. Cineva coleg cu cel de mai sus a făcut în aşa fel, încât a implementat ideea, aşa că aici găsiţi chalet-uri în creierii munţilor şi reţete alese, pregătite special de maeştri culinari la preţuri mai puţin piperate decât te-ai teme. Sunt opt astfel de chalet-uri, iar eu am avut plăcerea de a-mi satisface papilele gustative cu încântarea deosebită a unui preparat din piept de raţă pe grătar, romaine lettuce, castane prăjite şi ceapă în sos de vin roşu... O nebunie!


    Toată agitaţia cu făcut bagaje, plecat în fugă, ajuns, cazat, dormit superficial, aşteptând să ajung mai repede pe muntele înzăpezit, a acumulat destulă oboseală şi am decis că merit şi un pic de relaxare. Cum regiunea Gastein este recunoscută pentru excelenta combinaţie între schi de calitate şi relaxarea în SPA-ul cu ape termale, am hotărât că mă pot delecta şi cu SPA-ul. În cel mult jumătate de oră, după o tură cu maşina prin Bad Gastein (care se aseamănă foarte mult cu Băile Herculane şi care m-a întristat un pic văzând hoteluri lăsate în paragină, alături de un centru de tratament cu ape termale), ajungem la Alpenthermal. Clăparii devin şlapi, ochelarii de schi devin ochelari de soare, pantalonii de schi devin boardshorts şi ghiozdanul devine prosop, intrăm ca la ştrand, numai că aici lucrurile sunt mult mai civilizate în raport cu multe standarde româneşti. Ape călduţe, jeturi de apă care masează aproape ca o thailandeză, jacuzzi, bazine în aer liber, saune de toate felurile, tobogan cu apă, sală de fitness şi restaurant, toate sunt adunate cu mare succes într-un singur loc, care te atrage ca un magnet. Greu de descris în cuvinte senzaţia care a pus stăpânire pe mine atunci când, scăldat fiind într-un bazin cu apă caldă şi masaj, în aer liber, puteam să admir cu atenţie crestele şi pârtiile pe care le străbătusem de dimineaţă, şi toate acestea în timpul în care absorbeam şi mângâierea plăcută a razelor soarelui. Ce îţi poţi dori mai mult? Recomand cu garanţia că nu veţi regreta absolut nicio clipă şi niciun bănuţ nu va fi risipit în van.

    Trebuie să mă refresh-uiesc cu un duş rapid şi apoi mă duc la masă, aşa că: „Pofta bună mie!” şi ne auzim curând. Mâine schiem în Dorfgastein preţ de câteva ore şi apoi o să schimbăm Dorfgastein cu Hochkonig. Aventura continuă...

    UPDATE ZIUA A TREIA - CIREAŞA DE PE TORT

    Aceeaşi privelişte incredibilă îmi dă bună dimineaţa şi mă anunţă într-un fel că urmează o zi nemaipomenită. Micul dejun al campionilor mă aşteaptă frumuşel jos şi nu îmi rămâne decât să mă conformez. Taxiul ne aşteaptă şi el în parcare ca să ne ajute să ajungem repede repejor la gondola din Dorfgastein.

    Intrăm într-un centru de închirieri şi ne împrietenim repede cu austriacul amabil gata să ne servească. Andy (skipass-magazin.ro) îşi dă arama pe faţă şi îşi exprimă dorinţa de a schia pe un schi de GS, dar la o asemenea doleanţă primeşte nişte clăpari entry-level care îl fac să zâmbească un pic enervat în acelaşi timp. Insistă să îi schimbe clăparii cu unii mai buni şi, cum am fost întrebaţi care şi cum ne dăm, după ce a primit răspunsurile noastre, a venit cu o propunere de nerefuzat şi anume să testam schiuri de sezonul viitor. După ce Andy a primit nişte Lange SX, ne-am pricopsit amândoi cu o pereche de Rossignol GS şi cu un Atomic SL cu tehnologie DoubleDeck.


    Prima surpriză a zilei a fost să vedem la intrare o pereche de schiuri Zai, schiuri exclusiviste în valoare de 6.900 €. Cum m-am aşteptat, schiurile, deşi urâte cu spume, am aflat că sunt făcute din carbon, dar tehnologia şi designul nu ştiu dacă se regăsesc în preţ. Vă las să ghiciţi care au fost primii clienţi care au achiziţionat astfel de schiuri sau, mă rog, printre primii. Exact! Aceeaşi care îşi iau Ferrari şi Bentley înainte să fie lansate. Să nu vă imaginaţi că vorbeşte invidia, pentru că, în primul rând, nu aş da vreodată atâţia bani pe nişte schiuri şi, în al doilea rând, nu aş da vreodată banii pe schiurile astea, care sunt urâte cu crăci

    Să revenim la ale noastre, schiuri şi pârtii. În timp ce urcam cu gondola, am avut, zic eu, cea mai plăcută surpriză din viaţa mea de schior de pârtie: la ora 9 dimineaţa nu era nici ţipenie de om şi pârtiile toate erau pieptănate exact aşa cum le-au lăsat ratrakurile peste noapte. Deşi de jos nu se vedea mare lucru din domeniul schiabil, atât eu, cât şi Andy am fost plăcut impresionaţi să descoperim o varietate de pârtii extrem de bine pregătite, un domeniu schiabil care se varsă pe ambele părţi ale versantului şi foarte multe variante de a combina segmente de pârtie: o neagră cu o roşie, traversând o albastră ca să ajungi pe altă roşie şi tot aşa.


    Foarte ingenios desenat domeniul şi, din punct de vedere off-piste, posibilităţile sunt suficiente pentru toţi, indiferent că vrei să încerci zăpada afânată între două pârtii sau că eşti un împătimit şi, după ce te lasă instalaţia în vârf, ieşi în decor şi îţi semnezi muntele cu o linie şerpuită pe unde vezi cu ochii. Oricând poţi să îţi contractezi un ghid, care te duce prin locuri mai greu de accesat pentru necunoscători, trebuie doar să te adresezi unei şcoli de schi sau unei şcoli de freeride (în Bad Gastein este una pe care mi-a recomandat-o chiar Hans). Bineînţeles că nici aici nu lipseşte snowparkul şi, în ciuda faptului că nu prea am văzut jibberaşi, kickerele sunt shapeuite şi aranjate, gata pentru noile trickuri visate.


    PONT: dacă veniţi în zonă, trebuie să vă aranjaţi transportul dacă vreţi să vă mişcaţi de colo-colo pe cont propriu (între Dorfgastein, Hofgastein şi Bad Gastein), pentru că taxiul rupe buzunarele cu tariful de 2,5 euro/km.

    Dorfgastein, treimea mai atractivă din punctul meu de vedere, s-a prezentat excelent şi chiar dacă nu este la fel de spectaculoasă ca celelalte regiuni, totuşi m-a impresionat şi aş reveni oricând fără să mă gândesc prea mult. Zona de schi are tot ce trebuie şi cât trebuie: pârtii variate şi bine pregătite pe ambele părţi ale versantului (când pe o parte bate vântul şi este frig, poţi schia în condiţii mai puţin vitrege pe cealaltă parte a muntelui), off-piste şi ski touring sunt la îndemână, foarte multe cabane unde poţi mânca, incredibil de multe zone unde te poţi relaxa sau chiar bronza, dacă vremea o permite, snowpark şi destule variante de apres-ski. Având în vedere că face parte din regiunea Gastein, oricând te nemulţumeşte ceva, poţi să te muţi în Bad Hofgastein sau Bad Gastein, unde găseşti mult mai multe pârtii. Să nu mă înţelegeţi greşit, Gastein este o destinaţie excelentă pentru un concediu în care poţi avea absolut orice: schi de calitate, experienţe gastronomice direct pe munte, relaxare la centrul de ape termale în vale şi staţiuni cu multă tradiţie şi istorie, mai ales Bad Gastein, care a trecut şi încă trece prin vremuri tulburi şi confuze, din cauza pseudo-investitorilor ajungând să fie împărţit în două părţi, una mai veche, care aminteşte de izvoarele de apă termală şi de renumitul complex de tratament, şi una mai nouă, reanimată de investitori suedezi petrecăreţi.


    Lăsând în urmă zona Gastein, ne îndreptăm către Hochkonig şi realizăm că urmează un nou episod. Total diferit de ceea ce am întâlnit până acum în Austria, zona Hochkonig este spectaculoasă. Se anunţă o plimbare cu rachetele de zăpada, propunere foarte interesantă. Un nou concept de hotel tip club se afişează în faţa noastră şi ne primeşte cu aceeaşi atmosferă tipic austriacă, Aldiana Hotel 4*. Un hotel fără miez, dar cu multă esenţă. Pe lângă clasicul serviciu de cazare cu pensiune sau demipensiune, SPA (saună şi piscină), Aldiana îşi surprinde oaspeţii oferindu-le posibilitatea de a avea în aceeaşi locaţie acces la bar, terasă, discotecă, grădiniţă pentru copii, sală de lectură şi TV. Dacă eşti pentru prima oară oaspete aici, îţi oferă propriul instructor de schi (pentru un grup, nu individual), care te poate ajuta să descoperi mai uşor staţiunea. Interesant conceptul de club, mai ales că susţin ideea că niciodată nu vei fi singur sau singură, deoarece aici tot timpul eşti în contact cu ceilalţi oaspeţi, la bar, în disco sau la masă (unde sunt numai mese de minimum şase persoane, tocmai ca să fii nevoit să socializezi şi cu ceilalţi oaspeţi).


    Timpul trece şi plimbarea cu rachetele de zăpadă este tot mai aproape. Toată lumea se echipează şi ne suim în maşină. Plecăm de la hotel undeva pe muntele din spatele hotelului nostru şi ajungem unde şoseaua se termină într-o parcare şi de acolo încep potecile de munte. Poate că toţi sunteţi obişnuiţi cu un peisaj stâncos, cu creste înzăpezite, dar aici ne aflăm la baza unui lanţ de creste muntoase maiestuoase care stau în planul din stânga noastră ca un zid aproape imposibil de trecut. Spectaculozitatea şi frumuseţea zonei Hochkonig sunt date de impunătoarea prezenţă a vârfurilor stâncoase parcă rupte din alt film.


    Facem cunoştinţă cu ghidul nostru, o duduie de vârstă destul de înaintată, care, cu o mândrie mai rar întâlnită la vârsta ei, se recomandă că este ghid montan iarna şi vara de asemenea. Orice tenismen primeşte o rachetă, dar fiecare din noi a primit două. Ne dumirim foarte repede cum se montează rachetele şi cum se merge cu ele şi începem o simpatică drumeţie de circa o oră şi jumătate.


    Prin pădurile dintre pârtii, prin poienile din pădure şi peste urmele de schi fond, păşim rachetă după rachetă, timp în care ghidul nostru ne prezintă o mică parte din istoria locală, istorie care aminteşte de faptul că a fost o aşezare de mineri şi în zonă sunt multe galerii miniere de unde s-au extras de-a lungul timpului cupru şi zinc. Plimbările cu rachetele de zăpadă se pare că sunt o atracţie în zonă şi asta datorită terenului relativ uşor de parcurs, dar şi faptului că Salewa este un fidel susţinător al acestei idei şi s-a implicat foarte mult în acest sens, amenajând şi întreţinând traseele marcate. Şi ca lucrurile să fie mai captivante, a fost implementat un mic joc de geocaching prin care trebuie să găseşti diferite puncte folosind GPS-ul ca să descoperi mici atenţii şi indicaţii pentru următorul punct din traseu. Am făcut mişcare, am admirat peisajele din jur şi am aflat multe lucruri interesante, dar o să mă opresc aici în speranţa că poate v-am stârnit curiozitatea şi poate în următorul concediu veţi ajunge aici să continuaţi să descoperiţi voi alte lucruri frumoase despre acest loc.


    Ne întoarcem la hotelul Arthurhaus, de unde am plecat, şi ghidul nostru ne explică simbolul câinelui sculptat în metal din faţa hotelului: în primul rând, face parte din jocul de geocaching şi trebuie rezolvată o ghicitoare pentru a găsi indiciul şi, în al doilea rând, hotelul este dog friendly, iar în această săptămână a organizat săptămâna câinilor, adică acum sunt bineveniţi toţi iubitorii de patrupede cu tot cu patrupede, să îşi petreacă concediul la acest hotel. Frumos, nu?

    S-a terminat şi ziua asta. Mâine, aventura continuă cu... Konigtour! Staţi pe aproape...

    UPDATE ZIUA A PATRA

    Ei bine, ne-am trezit de dimineaţă în altă parte a platformei Ski Amada, în Hochkonig, mai exact Mulbach. Aici avem altă poveste. Hotelul Aldiana aparţine unui lanţ de hoteluri cu acelaşi nume, hoteluri-club care sunt răspândite prin toată Europa, în general la munte în Austria şi restul la mare prin Grecia, Turcia, etc. Conceptul de hotel-club pentru mine a fost nou şi pot să spun că mi-a plăcut. Ce ar putea să nu îţi placă să plăteşti cazarea la un hotel şi să ai incluse în preţ, pe lângă cazare şi pensiune, saună, masaj, jacuzzi, ghid pe schiuri pentru a te îndruma pe pârtiile de pe munte şi grădiniţă sau şcoală de schi pentru copii? Bine, preţurile sunt pe măsura calităţii serviciilor de 4* şi a faptului că include destul de multe alte servicii, pentru care în mod normal ar trebui să scoţi din buzunare câteva „sutici”, cum amuzat spunea Marius (săcălătorim.ro).


    Oricum, interesant faptul că gazdele susţin ideea de socializare, făcând în aşa fel încât în restaurant să fie exact atâtea scaune câte locuri de cazare sunt şi mesele să fie de opt persoane, oaspetele venit singurel fiind oarecum ajutat să socializeze, aşezându-se la masă cu alţi oaspeţi. Hai că vi s-a întâmplat şi vouă să vă împrieteniţi cu lumea în contextul unei mese şi al unui pahar de vorbă. V-am mai spus eu câte ceva şi ieri în legătură cu cazarea, deci nu insist şi trec la lucrurile care ne plac nouă: activităţile pe munte şi schiul.


    Mda, Hochkonig, regiune componentă a platformei Ski Amade, cuprinde cinci staţiuni - Mulbach, Dienten, Hinterthal şi Maria Alm, toate domeniile fiind interconectate într-un circuit de schi numit Konigstour, despre care vom vorbi numaidecât. Zona este împânzită cu 33 de instalaţii de transport pe cablu, care deservesc 120 de kilometri de pârtie, care au o capacitate de acoperire cu zăpadă artificială de 92%, cică ai tot timpul din decembrie până în aprilie (ziua în care se închide oficial sezonul este 21 aprilie). Pentru cei pe care i-au lăsat balamalele, există 50 de kilometri de traseu de schi fond, trasee de plimbări cu rachetele de zăpadă, cum am experimentat şi noi ieri, dar şi multe alte activităţi extra.

    Anyway, aici cică schiezi ca un rege şi vă povestesc exact cum şi de ce. În primul rând, decorul este aparte prin prezenţa parcă inopinată a unui perete stâncos într-o zonă preponderent subalpină, perete ale cărui vârfuri seamănă cu o coroană, într-o imaginaţie un pic mai avansată. În al doilea rând, datele zonei (33 de lifturi, 120 km de pârtie, 145 de tunuri de zăpadă, 286 de lănci de zăpadă, 20 de ratrakuri şi 8 rezervoare artificiale de apă) te fac să te simţi ca într-un mic regat.


    Să înceapă distracţia! Skibusul vine fix în faţa hotelului precum taxiurile, aşa că nu există nici cel mai mic stres din acest punct de vedere. Şi eu, şi Andi (Skipass Magazin) vrem să încercăm alte schiuri, dacă tot nu ne-am cărat cu doagele de acasă. La Klaus Sport găsim un puşti simpatic care îl loveşte pe Andi cu nişte clăpari de race de la Salomon, nişte menghine, vă zic eu , şi pe amândoi cu nişte schiuri Salomon… numai bune pentru zăpada de pe pârtii şi pentru viraje mai mari, cam de GS. Toată lumea echipată, numai instructorul se lasă aşteptat şi, cum noi aveam nevoie de un simplu ghid care să ne facă turul, Hilda (Austria Incoming) şi Marius (săcălătorim.ro), amândoi pe placă, se trezesc acompaniaţi de un instructor pe schiuri. Dichisit şi bronzat, parfumat şi echipat corespunzător, îl schimbăm cu unul pe placă, mai tinerel şi mai haios. Eu cu Andi şi ghidul nostru pentru astăzi, Eva (Infoturismus), începem pelerinajul la curtea regelui, acel Konigtour menţionat mai sus.

    Ei bine, în sus cu instalaţiile, la vale pe schiuri, iar în sus şi iar în jos, aşa am ţinut-o de dimineaţă până aproape de prânz, când am ajuns la Maria Alm. Am schimbat nu ştiu câte decoruri montane, care mai de care mai tentante şi mai plăcute ochiului, am trecut dintr-o parte în cealaltă peste nu ştiu câte vârfuri, dar ideea este că pârtiile s-au prezentat bine, zăpada a fost suficientă pentru vremurile călduroase prin care trecem, am admirat peisaje montane splendide şi am trecut pe lângă o grămadă de căbănuţe, ce să mai... chiar a fost o experienţă unică în felul ei şi plăcută totodată. Toate astea într-un singur circuit de 32 de kilometri, cu până la 6.700 de metri diferenţă de nivel. Orice dus are şi întors, deci aproape de ora prânzului am decis să o luăm pe circuitul de întoarcere, care nu este tocmai la fel.


    Deci aventura are două feţe. Pentru prima oară în viaţa mea sau cel puţin din câte îmi amintesc, din cauza vremii, care semăna mai mult a primăvară decât a iarnă, am fost nevoit să cobor de pe un munte cu telescaunul şi, mai mult de atât, un telescaun care era atât de înclinat pe ultima secţiune, de am avut impresia că fac rapel şi nu m-am putut abţine să nu mă uit la altimetrul de la ceas: 79 m/min. Terminăm cu telescaunul şi continuăm să mergem fix prin centrul staţiunii. Dienten, cu clăparii pe asfalt, tot din cauza lipsei de zăpadă, pe lângă terase de unde lumea în tricouri şi pantaloni scurţi ne saluta (sper eu, admirativ) respectuos, iar noi ne amuzam copios, că totuşi suntem la sfârşit de martie. Purcedem înapoi bucurându-ne de atingerea plăcută a razelor soarelui în timpul în care stăteam în telescaun.


    Pârtiile au fost bine pregătite, dar zăpada era destul de îngheţată şi rapidă, ceea ce ne-a permis să împingem tare în viraje Salomoanele. Foarte interesant arată şi snowparkul BlueTomatoe KingsPark, unde jibberaşii erau ca la ei acasă, cu ghiozdanele abandonate la intrare, hainele lălâi, muzica în difuzoare şi în căşti şi cu curajul la ei. Un aspect demn de luat în seamă era faptul că snowparkul era făcut din două părţi şi, dacă la prima încercare nu îţi ieşea trickul, atunci aveai la dispoziţie cea de a doua parte, ca să mai bagi o fisă. Elemente în snowpark erau cu duiumul, aşa că nu aveai cum să rezişti tentaţiei să nu sari pe un kicker sau să aluneci pe vreun box. Bineînţeles că nici eu nu am rezistat :P. Nu pot să nu menţionez faptul că mai mult ca în alte părţi pe unde am mai fost, schiul de tură părea acasă la el. Am văzut bărbaţi pe la 35-40 de ani, am văzut şi bărbaţi trecuţi de 50 de ani, mai cu burtă sau nu, dar impresionant era faptul că aici parcă toată lumea doreşte să fie în mijlocul naturii, să facă mişcare şi să se bucure de sănătate, iar asta este valabil şi pentru sexul frumos, indiferent de vârstă. Oriunde mă uitam în jurul meu, vedeam un schior sau o schioare gata echipaţi de tură, iar vârfurile nu foarte împădurite stăteau mărturie, având poteci de ascensiune şi liniile şerpuite ale schiorilor de la deal.

    Trăim în era Facebookului şi, ca lucrurile să fie complete, regiunea de schi Hochkonig este împânzită de reţele WLAN. Cică ar fi în număr de 14, dar eu pe hartă am numărat doar 12. Fie adevărul la mijloc, că tot sunt 13, deci ai oportunitatea de a posta pe pagina ta de Facebook poza când ai dat în snowpark cel mai tare trick al tău sau când ai făcut cea mai frumoasă linie şerpuită în powder şi, de ce nu, când ai avut cea mai spectaculoasă căzătură.

    Prânzul l-am servit la cabana Zapterlalm aşa cum se cuvine oricărui schior, direct pe munte. Mâncare bună, companie plăcută şi atmosfera de apres-ski. Ne-am făcut de cap cum am ştiut mai bine şi am încheiat glorios turul regal pe schiuri. Chiar a fost o experienţă extrem de plăcută şi, cu siguranţă, iarna adevărată duce senzaţiile la maximum. Cum ne-am obişnuit, ne-am regrupat la hotel, am împărţit păreri şi ne-am făcut planul pentru restul serii şi pentru ziua ce urmează. Din păcate, periplul nostru prin ţinuturile zăpezii se apropie de sfârşit. Mâine plecăm acasă, dar asta nu ne împiedică să ne bucurăm în continuare de seara rămasă. Îl aşteptăm şi pe Mr. Hans (Austria Incoming) la cină, pe Eva (Infoturismus) şi noi, încărcaţi de energie pozitivă, vom face ca finalul aventurii să fie unul plăcut.


    Surse foto: skigastein.com, skiamade.com, thealps.com
    bobu, rokko, wolferl and 7 others like this.


    Comentarii 5
    1. Avatarul lui Draga Ralu
      Ce mai face schiorul nostru Popikă? Schiază de zor şi virusează noi destinaţii.
      Draga Ralu
    1. Avatarul lui Draga Ralu
      Câtă distracţie poţi înghesui într-o singură zi, atunci când ştii că e ultima din excursie? Uite cam atâta...
      Draga Ralu
    1. Avatarul lui clicu
      Dacă nu aş fi avut in martie două excursii foarte reuşite la Vidra, cu siguranţă mă enervam citind asta. Aşa, pot să zâmbesc (strâmb, e drept) şi să-mi aduc aminte minunata excursie de acum 3 ani la Gastein. Cu ocazia asta, pot sa dau două ponturi DE AUR pentru cei care merg acolo în sezon normal, cand poate e aglomerat si/sau sunt probleme cu zăpada: GRAUKOGEL B2 - cea mai faina si libera partie rosie din Alpi *din experienta mea de 7 sezoane acolo. Avand un telescaun vechi si nefiind legata de alte partii, nu arata prea tentant pe harta, insa tocmai de aceea este atat de buna. Cand pe domeniile Bad Hofgastein si Bad Gastein era mare aglomeratie si mare gheata, acolo era o zapada impecabila cu urme de ratrac pana tarziu dupamasa, si cobora cam un schior pe minut. SPORTGASTEIN - peisaj spectaculos si zapada mult mai buna decat pe vale As putea de asemenea sa recomand termele din Gastein. Sunt unele si in Bad Hofgastein, dar nu se compara...E frumos pe valea Gastein, nu e atat de celebra ca si statiunile cu ghetari, insa are niste farmece irezistibile, cum sunt cele de mai sus.
      clicu
    1. Avatarul lui popika
      Citat Postat în original de clicu Vezi post
      două ponturi DE AUR pentru cei care merg acolo în sezon normal, cand poate e aglomerat si/sau sunt probleme cu zăpada: GRAUKOGEL B2 - cea mai faina si libera partie rosie din Alpi *din experienta mea de 7 sezoane acolo. Avand un telescaun vechi si nefiind legata de alte partii, nu arata prea tentant pe harta, insa tocmai de aceea este atat de buna. Cand pe domeniile Bad Hofgastein si Bad Gastein era mare aglomeratie si mare gheata, acolo era o zapada impecabila cu urme de ratrac pana tarziu dupamasa, si cobora cam un schior pe minut. SPORTGASTEIN - peisaj spectaculos si zapada mult mai buna decat pe vale As putea de asemenea sa recomand termele din Gastein. Sunt unele si in Bad Hofgastein, dar nu se compara...E frumos pe valea Gastein, nu e atat de celebra ca si statiunile cu ghetari, insa are niste farmece irezistibile, cum sunt cele de mai sus.
      Clicu, mulțumesc că ai menționat aceste două ponturi. Din păcate timpul a fost foarte scurt și am avut "multă treabă de făcut", iar informațiile venind într-un flux foarte mare se întâmplă să mai uităm pentru moment anumite aspecte.

      Într-adevăr există două zone care pot fi privite ca variante de back-up. Prima este Graukogel (2492m) despre care ghidul nostru Hans ne-a povestit că este singura zonă din regiunea Gastein care nu este acoperită deloc cu zăpadă artificială, deci 100% Naturschnee! Incontestabil zona Graukogel este un as în mânecă, o rezervă pentru că nu este legată printr-o instalație de restul zonei și probabil din comoditate, majoritatea preferă să meargă în Angertal, centru de unde încep să se desfășoare pârtiile și de unde se pot accesa mulți kilometri de pârtii. Cea de a doua variantă este Sportgastein (1590m - 2686m - vf. Kreuzkogel), care asemenea zonei Graukogel este un pic mai izolată față de restul domeniului de schi din Gastein și despre care am aflat că este cea mai potrivită zonă de offpiste/freeride și schi de tură. În Bad Gastein există o scoală de schi de freeride, iar ghizii de acolo cunosc cel mai bine zona și traseele de freeride.

      Apropo de freeride, merită menționat faptul că aceast gen de schi nu este interzis, însă se încurajează ca ieșirea schiorilor în afara pârtiilor să se facă în zona alpină, deoarece în zona împadurită este deranjată fauna, respectiv păsari, iepuri, căprioare, etc.

      Referitor la centrele termale din Gastein, pot să spun că am fost plăcut impresionat, dar nu am fost dat pe spate de ceea ce am găsit la Alpentherme. Mulți care au fost prin Austria probabil că au avut plăcerea să încerce marile centrele de spa și relaxare, și făcând comparație ar fi tentați să spună că nu se compară, dar eu vreau să subliniez faptul că centru termal Alpentherme este un centru de relaxare, dar și tratament având acces la ape direct din izvorul termal din Gastein. Oricum, chiar și dacă este mai mic și mai cochet, eu m-am simțit bine acolo și am putut să admir împrejurimile stănd relaxat în bazinul exterior cu apă termală.
      popika
    1. Avatarul lui clicu
      Da, micile domenii cum sunt Gastein şi Pitztal ascund marile comori... adica partii late, lungi si libere... visul oricarui schivirusat!
      clicu



    SEO by vBSEO