Înainte însă de a trece la subiect, trebuie făcute câteva precizări. În primul rând, nu este vorba de un material original, ci mai degrabă de sinteza mai multor lecturi pe care le-am făcut în ultimul timp pe EpicSki, pe pagina de internet a lui Ron LeMaster și în câteva alte locuri. În al doilea rând, articolul de față nu discută, la modul ambiguu, cât de ușor sau de greu este de pus pe canturi un schi sau altul, ci discută separat problema biomecanică, cea a efortului fizic și cea a echipamentului. Altfel zis, articolul lămurește care schi poate fi înclinat mai mult, care schi poate fi înclinat mai ușor și, în consecință, care schi, și în ce condiții, are aderența mai bună. În sfârșit, desi biomecanica este o chestie destul de complicata, am căutat să țin lucrurile cât mai simple posibil, astfel încât să poată fi înțelese de orice amator de schi care are cunoștiințe elementare de mecanică.
Forțele care acționează asupra unui schior aflat în viraj
Asupra schiorului, reprezentat simplificat prin intermediul centrului de greutate (CG), acționează intotdeauna greutatea (G), forța centrifugă (Fc) și o forță de reacțiune a pârtiei (R), egală și de semn contrar primelor două (vom neglija în această discuție, din motive practice, forțele care apar în urma frecării cu aerul și cu pârtia).
O concluzie fină: din punct de vedere biomecanic, atunci când schiezi, nu trebuie să faci ceva cu schiurile, ci trebuie să faci ceva cu tine, în așa fel încât pârtia să producă asupra ta reacțiunea de care ai nevoie pentru a fi in echilibru (și pentru asta trebuie să dai dovada de “ritm, flux de mișcare, eficiență, putere, sensibilitate și precizie”)!
Rolul cantarii
Cantarea, sau controlul înclinării canturilor (de aici și expresia “a pune schiul pe cant“), este unul din tipurile de mișcări pe care schiorul le face și care asigură, printre altele, aderența schiului la suprafața pârtiei. Pentru a înțelege rolul complet al cantării, caută aici. Noi vom accepta deocamdată, din motive practice, afirmația folosită de toată lumea (și nu întocmai adevărată!) conform căreia, pe măsură ce unghiul dintre canturi si planul pârtiei este mai mare, cu atat aderența schiului este mai bună. Diagrama de mai jos prezintă două manevre prin care se realizează cantarea, discutate separat, cu toate că un schior real folosește în viraj, într-o măsură destul de mare și cu rezultate mai mult sau mai puțin bune, o combinatie dintre ele.
În cazul din stânga, schiorul face cantarea numai prin angularea corpului, adică prin separarea corpului în două mari segmente, unul de la șold în jos – înclinat - și unul de la șold în sus - vertical pe planul pârtiei - segmente care nu sunt coliniare, ci care formează un anumit unghi în zona șoldului. În cazul din dreapta, schiorul cantează numai prin înclinarea simplă a corpului, care este menținut ca un singur segment - perpendicular pe schi. Așa cum reiese din diagramă, având aceeași greutate, viteză și rază de virare (adică producând aceeași reacțiune R), schiorul are, în cazul din stânga, platforma mai înclinată, deci aderență mai bună la pârtie decât în cazul din dreapta. Pentru a îmbunătății aderența, în cazul din dreapta, schiorul trebuie să se încline mai mult, lucru care poate avea una sau mai multe consecințe negative: a) înclinarea simplă duce la o rebalansare mai lentă decât angularea, b) înclinarea mai mare duce la o rază de viraj mai mică și, prin urmare, la mărirea necontrolată a accelerației și c) înclinarea prea mare (înclinația canturilor din ce in ce mai apropiată de 90ş!) duce la pierderea aderenței. Indiferent de schi, pierderea aderenței în cazul în care înclinația canturilor este prea mare se explică prin faptul că, în realitate, aderența este asigurată nu de unghiul dintre canturi și planul pârtiei, ci de unghiul dintre platformă și forța de reacțiune R: cu cât acest unghi este mai ascuțit, cu atât aderența e mai bună! Scheme detaliate, referitoare la unghiul platformei, găsești aici.
În concluzie: virarea prin simpla înclinare a corpului, atât de frecventă în rândul schiorilor intermediari, și chiar avansați, este de evitat în orice situație (cu exceptia cazului cand ai viteză foarte, foarte mare), pentru că duce la o rebalansare mai lentă. Pe de altă parte, dacă faci virarea doar prin înclinarea simplă a corpului, vei ajunge mai repede, prin jocul forțelor care acționează asupra ta, la punctul in care, din lipsa de viteză, vei pierde aderență și vei derapa. Si o alta concluzie fina: scopul tau nu este să înclini schiurile pe cant cât mai mult, sau sa “stai pe canturi”, ci să-ți asiguri, simultan, o aderență cât mai bună și un balans cât mai rapid!
Care schiuri pot fi înclinate mai mult pe canturi?
Din diagrama de mai jos se observă că, din punct de vedere biomecanic, schiurile mai late pot fi înclinate mai mult și că, teoretic, au aderentă mai bună la partie decat cele mai înguste.
În diagramă este prezentat cazul unui schior care folosește cele două tipuri de schiuri, late și înguste. Având aceeași greutate, viteză și rază de virare, el trebuie să genereze în toate situațiile aceeași forță de reacțiune R, cu aceeași valoare și aceeași direcție. În situația din stânga, schiorul face virajul pe schiuri late, prin angularea corpului (cum am văzut mai sus, înclinarea simplă iese din discuție!). El este în echilibru perfect, pentru că forța de reacțiune R trece prin centrul lui de greutate (CG). În situația din mijloc, schiorul este exact în aceeași poziție ca și în prima situație, are aceeași angulare a corpului, dar este pe schiuri înguste. Platformele celor două schiuri au acelasi unghi, dar în situația din mijloc schiorul nu este în echilibru, pentru că forța de reacțiune nu trece prin centrul lui de greutate. Ca să ajungă în echilibru, el trebuie să se anguleze, cumva, mai mult, ca în situația din dreapta!
De aici concluzia, surprinzătoare pentru unii: din punct de vedere biomecanic, schiurile late pot fi înclinate mai mult decât schiurile înguste, și cu un “efort” biomecanic mai mic. Altfel spus, atunci când ești pe un schi de race și ajungi la maximum cu înclinația canturilor (angularea corpului), pe un schi de freeride mai ai încă rezerve de angulare și poți înclina și mai mult schiurile.
Late vs Înguste: proba de efort fizic
Schiurile înguste pot fi înclinate mai ușor, din punct de vedere al efortului fizic, decât cele late. Explicatia o găsim in diagrama prezentată mai jos: cu cât schiul este mai îngust, cu atât cuplul dintre cant și legătură este mai mic, cu atât efortul fizic necesar rotirii platformei este mai mic.
Trebuie spus însă că, indiferent de schi, pe măsură ce suprafața pârtiei este mai puțin dură (și platforma schiului pătrunde mai mult în pârtie) sau pe măsură ce punctul de aplicație a forței rezultante G+Fc este mai sus (prin montarea unor plăci de înălțare sub legături), cuplul format între cele două puncte de aplicație scade. În consecință, efortul fizic necesar punerii schiului pe cant, și timpul de execuție a manevrei, scade. În concluzie: dacă vrei să micșorezi efortul fizic pe care-l depui pentru a așeza niște schiuri late pe cant, trebuie să schiezi pe o pârtie mai moale, în care platforma schiului poate pătrunde, și/sau cu plăci de înălțare.
Diferența dintre teorie și realitate
În teorie, acolo unde echipamentul funcționează perfect, schiurile late pot fi înclinate mai mult decat cele înguste. În realitate însă, schiurile off-piste nu formează aproape niciodata o platformă rigida, nedeformabilă, precum cea a schiurilor de pârtie. Standard, schiurile de off-piste sunt echipate cu legături mai proaste, cu DIN mai mic decât cele de pârtie, nu au plăci de înălțare și nu au rezistența la torsiune a schiurilor de pârtie (asta nu înseamnă că schiurile de off-piste sunt mai proaste decât cele de race, să zicem, ci că ele sunt gândite, pur și simplu, mai eficient pentru mediul în care sunt folosite, mediu unde nu numai ca nu sunt supuse solicitărilor întalnite pe pârtie, ci chiar trebuie sa fie mai flexibile!). În sfârșit, nici clăparii folosiți off-piste nu se ridică, de multe ori, la nivelul de rigiditate al unor clăpari de pârtie competitivi. Designerii, însă, nu stau niciodata pe loc, ci caută mereu soluții ingenioase, lățirea legăturilor destinate schiurilor cu pretenții de one ski quiver, lățire care ajută mult la reducerea cuplului din legatura și la transferul mai bun al eforturilor către canturi, fiind doar una din ele.
Prin urmare, atunci când schiezi pe pârtie cu un schi de off-piste, trebuie să știi că avantajele biomecanice sunt amendate negativ, într-un anumit grad, de ansamblul echipamentului pe care îl folosești, in care schiurile sunt doar o parte!
Dacă schiurile late pot fi înclinate mai mult, de ce racerii nu folosesc schiuri late?
Pentru că și în racing, ca și în schiatul recreațional, este vorba în proporție de 90% despre balans, iar schiurile late sunt, în mod evident, mai lente decât cele înguste. Pe de altă parte, niște schiuri de race mai late vor vibra mai mult, pentru că, pe măsură ce vor fi mai late, vor fi și mai grele, contribuind la instabilitatea racerului. Totuși, producători de prestigiu au operat schimbări în ultimii ani, acolo unde s-a putut, în geometria schiurilor de race, în sensul lățirii lor. Geometria Oversize, a schiurilor de slalom și de gs de la Rossignol, este un exemplu în acest sens.
În concluzie, realitatea ultimă nu se schimbă, este aceeași pe care o cunoaștem cu toții, biomecanica aducând unele detalii suplimentare în privința modului în care funcționează schiurile late in virajul carve! Așa-zisele mid-fat și fat skis pot fi înclinate mai mult din punct de vedere biomecanic, au nevoie de mai mult efort fizic pentru a fi manevrate, sunt mai lente și constituie o platformă mai deformabilă, deci mai puțin sigură decât cele înguste. Pe măsură însă ce sunt puse pe o zăpadă mai puțin dură, și în măsura in care sunt echipate cu legături (și plăci de înălțare) corespunzătoare și au geometrie și flex pattern corespunzătoare, vor putea fi schiate în regim de carving din ce în ce mai eficient. În orice caz, va fi întotdeauna interesant de văzut ce poate face un racer, pe pârtie, cu un schi de off-piste, măcar și din motivul că “dacă vrei să știi câte ceva despre tehnică, trebuie să te uiți la raceri, acolo sunt toate tehnicile de bază, și dacă vrei să știi câte ceva despre designul schiurilor, trebuie să te uiți la schiurile de freeride sau all mountain, pentru ca acolo sunt toate inovațiile importante!” Dar aceasta este deja o altă problemă, despre care putem vorbi într-un articol viitor.
Sursa foto:
Blizzard Skis Press Kit
14.10.2013 11:03
14.10.2013 11:41
14.10.2013 12:05
14.10.2013 12:18
14.10.2013 12:46
14.10.2013 13:17
14.10.2013 13:29
14.10.2013 14:21
14.10.2013 17:00
14.10.2013 17:34
14.10.2013 23:53
15.10.2013 07:04
16.10.2013 18:57
16.10.2013 21:35
16.10.2013 22:09
16.10.2013 23:06
17.10.2013 01:31
17.10.2013 03:05
17.10.2013 09:35
17.10.2013 10:14
Mesaj vBulletin