• Ce ne place zapada! Cum a fost la Bansko in 2012

    Ne-am intors de la Bansko! Asa cum in Austria nimeni nu putea prevesti ce avea sa se intample acolo, nici pentru Bansko nu s-a gandit nimeni la supriza pe care zeii zapezii ne-au pregatit-o. Urma sa avem parte de o noua experienta de neuitata cu gasca la schi. Obisnuiam sa povestim de-a fir a par ceea ce am trait in excursiile si iesirile noastre (adica ale marii gasti Skivirus) si ne-am dorit din tot sufletul ca experientele petrecute impreuna sa va ofere amintiri placute incat sa puneti mana pe condei si sa povestiti si voi. Iata ca Raluca (DragaRalu) nu a zabovit prea mult si vrea sa ne povesteasca.
    Baietii, supravietuind cea mai taioasa zi din excursie


    DragaRalu...
    AMR 5, AMR 4, AMR 3, AMR 2, AMR 1... E ora 07:30, autocarul asteapta, Paul (booboo_sleep) si Gabor au ajuns in ziua care trebuie (n-au marturisit daca ne-au asteptat si in ziua precedenta, data de plecare stabilita initial), Oana intarzie putin ca sa pastreze traditia minigastii lor de a fi niste modesti nonconformisti in fata cutumelor punctualitatii. Dar e bine, suntem toti, sculele sunt toate, participantii ies la numar, speram ca n-am uitat nimic.

    Dupa cel mai lung drum din istoria calatoriilor cu autocarul prin tara cu cele mai putine benzinarii (a se citi „toalete”) din lume si in incurajarile lui Alex (alexoffroad) „Bai, aici ninge ca la balamuc!”, iata-ne ajunsi in sfarsit la Bansko. Lavina asteapta tacuta, ca o mama iubitoare si intelegatoare, gasca pestrita, cu Alex si draguta Cristina la poarta. Urmeaza logistica... Cine cu cine? Care, unde? Fete, baieti, familie, gasca... Intr-un final, toata lumea isi primeste repartizarea intr-un apartament, porneste despachetarea, urmeaza plimbarile prin bucatariile altora si incepe febra asteptarii primei zile la zapada.
    Cu distractia din Austria inca proaspata in minte, suntem pregatiti.
    Zapada... este! Partii... avem! Chef de dat... din plin! Ninsoare de incurajare... da! Cum sa mai ai chef de somn cand stii ce te asteapta a doua zi? Infometati si multumiti ca totul e asa cum trebuie, ne lasam condusi de Alex spre unul din restaurantele testate de el, Flower Power (Stone Flower pe numele sau real, dar banal), raiul fumatorilor – unul dintre putinele restaurante unde aveai voie sa fumezi la masa, nu ca un proscris, la usa. Nici mancarea, nici prezentarea nu au dezamagit, iar zapada continua sa cada. Si vine dimineata... Dimineata devreme... Adunarea in hol, adunarea in camera cu echipamentul, adunarea la gondola, skipassuri, un pic de coada (noroc ca merge repede), niste stretching pe drum, ca unii suntem prea smecheri pentru incalzire )

    „Nu mai ajunge odata gondola asta?” Daca nu esti prea bine informat sau esti cu capul in nori, poti sa cobori la statia intermediara fara probleme. Principalul e sa fii iute de picior sa sari inapoi in cabina, cu un aer superior de „am vrut sa-mi intind putin picioarele”. Dar uite ca am ajuns la Bunderishka polyana! Partii in toate partile, lume, tribuna parasita a Cupei Mondiale... Tomba ni se dezvaluie falnica in toata splendoarea ei de partie neagra inghetata. Si cu ceva damburi. Horia a cunoscut-o mai intim, in timp ce incerca sa isi adune gandurile brutal ravasite de impactul pe care colosul l-a avut asupra muritorului venit sa isi masoare fortele cu el. Inca nu ne-am lamurit in ce directie a avut loc totusi impactul. Tomba ramasese destul de neimpresionata, asa cum ii sta bine unei zeite.
    Bun... Ne regrupam, „Unde mergem?” „Pana-n varf!” Mintea mea de femeie cere cu ardoare o harta. Cu un zambet larg, un „Please!” si un „Thank you!”, fac rost de o harta. Regatul Tombei nu se lasa patruns asa usor, hartile sunt nestemate rare, date de sub tejghea, iar insolenta de a cere si a doua harta trebuie platita cu un zambet si mai larg si o privire blonda. Nici harta nu face lumina prea mare in mintile neinitiatilor, dar iti da un sentiment reconfortant de siguranta. „Sunt taina din buzunarul tau, cu mine la piept nu ti se poate intampla nimic rau.”

    Incurajati, pornim spre varf, 2.600 de metri. Telescaunele Banderitza 1, Banderitza 2, zapada mare, innorat, „Lasa ca eu am harta magica!”, la vale! Impiedicaturi, tavaleli, balaceli in omat, confuzie, „Ce-mi place zapadaaaa!”, „Unde-s restul?”, „Pe unde mergem acum?”... (Noroc ca am casca sa-mi tina gandurile la un loc!) Harta magica imi insufla puteri de nebanuit si o dorinta arzatoare de a croseta eu cu manuta mea un motor cu reactie pentru placa cu cristale Swarovski ce se incapataneaza ca o piti imbufnata sa nu inainteze pe loc drept. Pana atunci, snowboard fond, sari ca iepurasul (ca om mare, arati destul de stupid), descalta-te, incalta-te, etc. „Ce-mi place zapada!”
    Prima tura este intotdeauna cea mai grea

    Veteranii ne duc sa ne prezinte centrul de operatiuni pe durata misiunii, restaurantul cu terasa Bla-Bla, la Shiligarnika. Am constatat cu stupoare ca centrul nostru de operatiuni era in acelasi timp loc de tortura pentru o forta malefica secreta, cu zece melodii in continuous airplay. Dar eram atat de incantati, ca nimic nu ne putea atinge sau strica buna dispozitie, nici Inna, nici Elena Gheorghe. Andrei Blaj ar fi fost invidios pe ohrwurm-urile pe care ni le-au oferit concetatenele noastre pe meleaguri straine.
    O mica parte din fetele noastre(la BlaBla)

    Nici agasantele personaje de desene animate in costume ponosite ce te tot invitau la facut poze (pe bani) nu au reusit sa ne opreasca elanul. (Am folosit „invitau” in cel mai diplomatic si delicat mod posibil.)

    Acum ca facusem relativ cunostinta cu partiile, am pornit in explorare sub aripa ocrotitoarea a hartii fermecate. Si am ajuns la el... In acest loc atat de primitor, nu ma asteptam la ceva asa de rece si indiferent. Dar cred ca e inevitabil, asta e viata, rutina lasa urme urate. In nevinovatia noastra, am ales telescaunul Todorka. In timp ce alte telescaune te purtau zglobii si te lasau cu blandete sa le parasesti imbratisarea, Todorka, ca un bugetar plictisit, ne-a tarat pana sus, unde ne-a azvarlit cu dusmanie, intorcandu-ne rapid si fara regret spatele. Acum stiu ce simteau copiii spartani. Dar zapada a fost acolo sa ne primeasca cu bratele deschise, indiferent de pozitiile in care lumea alegea sa o intalneasca.
    Unii s-au distrat pe partii, altii s-au „balaurit” prin padurile din jur, ziua a trecut pe nesimtite. Nu chiar pe nesimtite. Cu oarecare dureri si vanatai. Dar am decis sa pornim spre casa.

    Cred ca Bansko ar trebui numit Taramul Fermecat. Dupa harta si Padurea Fermecata, a urmat Cabana Fermecata, pitita intr-o mica vale, pe partia ce ocolea gondola si te ducea pana in oras, inaccesibila snowboarderului modest fara bunavointa prietenilor schiori si binecuvantarea betelor lor. „Inaccesibila” suna dur... Blanda partie era de o candoare rara, lenesa ca leul satul in arsita savanei. Nici placa nu indraznea sa ii atinga inocenta cu canturile ei, limitandu-se la cele mai tandre si delicate mangaieri, frustrante pentru forta de frecare necesara sculei de alunecat pentru a-si purta pasagerul. Dar lucrurile care merita nu se obtin usor. Sudoarea vaslitului a fost ofranda adusa pentru a intra in acest loc magic si a-i cunoaste paturile calde si imbietoare si ambrozia: cartofii cu branza si carnatii bulgaresti. Am vizitat templul de mai multe ori de-a lungul sederii, fara ca locul sa isi piarda din taine si platind de fiecare data acelasi tribut de sudoare.

    Roxana, Dand, Oana, Catalin, Andy, Noni, la biliard.

    (Oh, Andy, bravule, cum ai inflacarat tu inimile plapande ale vestalelor templului! Dar asta e alt film.)
    Insotiti de ghidul Andy de la Oxo Ski and Snowboard School, temerarii, Popika, Alexoffroad, Dan (dand), Danutz (Thenutz), Stefan (CStefan), Horia (Horia.ancas), Liviu Ancas, Puiu (wolferl) si Catalin (dragacatalin), au pornit in explorari offpiste. Precum Scufita Verde, au vizitat Padurea Fermecata, Padurea cu Mustati si, foarte probabil, Padurea cu Ciuperci-De-alea-Bune, la cat erau de incantati. Il lasam pe Popika sa ne impartaseasca minunile vazute si experienta schiurilor Liberty si K2 testate. Domnule Popika, aveti legatura:

    Multumesc DragaRalu! Cum bine va asteptati experientele offpiste au ramas in sarcina noastra. Pentru ca in prima zi de schi am fost binecuvantati cu zapada proaspata peste tot, ne-am incalzit bine bine sticksurile, urmand ca a doua zi sa ne organizam (Catalin, Danutz, Popika, Stefan si Dan, si apoi ni s-a alaturat si Puiu) impreuna cu Andy (ghidul si prietenul nostru) ca sa mergem in adevarata zona fermecata a statiunii: Magic Forest. O bucata de paradis al baietilor cu schiuri late (bineinteles ca Libery Genome, Double Helix, Helix, dar si K2 Obsethed si Coomback au fost cu noi) ne-a oferit senzatii tari, zapada proaspata si multa, lucruri care de mult nu le mai gasisem si toti ne-am intors la marea noastra gasca cu zambete tampe pe fata, dar nu eram singurii pentru ca se pare ca toata lumea s-a simtit bine alunecand la vale pe zapada, fie ca era pe partie sau in afara partiilor.

    Miercuri nu a fost o zi mega-reusita, adica ninosoare, ceata si furtuna de zapada, a tinut inchis varful, iar noi am cautat zapada prin toti boschetii si paduricile delimitate de instalatii. Pai ce era sa facem daca partiile erau prea aglomerate?! De aceasta data randurile au fost intregite de Catalin si Ancas Brothers, respectiv Horia (omul cu tupeul la el) si Liviu (incepator incepator, dar de cand nene?! ca se tine bine omul pe placa) si ziua s-a dovedit a fi un bun antrenament pentru ceea ce urma sa vina.

    Fiecare zi s-a inchieiat la cabana din padure unde ne opream inainte de a merge acasa.

    La cabana super secreta din padure

    Urmatoarea zi am avut parte de blue-bird-day ceea ce ne-a permis sa reluam experienta din ziua precedentam, dar fara Andy, am mers de capul nostru. Locurile le stiam ca nu eram prima data acolo, gasca era de incredere, echipati eram si in alerta tot timpul, asa ca ziua a fost epica. Linii si urme noi, zapada pana la brau, dropuri mici pe ici pe colo, vai si paduri... ce sa mai... am invadat tot, basca la un moment dat trupa s-a intersectat cu o trupa de nordici care cautau acelasi lucru ca si noi: zapada cat casa si senzatii tari.

    Ultima zi de offpiste s-a desfasurat in Dobrinishte, o statiune mai mica, mai modesta, la 10km distanta de Bansko, unde am mers cu Andy intr-unul din microbuzele lui si am avut o zi ceva mai linistita, insa unde am avut placerea sa cunoastem locuri noi precum „fata cu perne” sau „padurea cu mustati” cunoscuta de locali si ca „Japanese Forest”. O zi perfecta mai ales ca era a patra zi de offpiste si semnele de oboseala erau din ce in ce mai prezente, dar asta nu ne-ar fi tinut acasa nici daca am mai fi tinut-o asa inca 5 zile.

    Liviu, tocand zapada din Magic Forest

    Lui Catalin ii placeee...

    Tuturor le placeee...

    Un mic hike catre liniile mai faine, in Dobrinishte

    Horia. Extatic.

    Zilele de schi au trecut una dupa alta, fara sa ne dam seama, mult prea repede, uneori innorate, alteori cu arsuri solare stil Zorro, dar perfecte, cu Bla-Bla mereu in centru. Ioana a avut grija sa imortalizeze partiile si participantii in cel mai artistic mod posibil si ii multumim pe aceasta cale.

    Din pacate, si aici am fost urmati de ghinion, doua din colegele noastre alegandu-se cu accidentari. De Vio (mviorica) nu stiu ce sa spun, dar Oana cred ca a cazut fermecata de vreun boarder. Altfel nu se explica. Si mai cred ca si de data asta si-a luat cineva chilotii pe dos, doar ca nu a marturisit nimeni inca. Le uram fetelor insanatosire grabnica si speram ca traditia nefasta sa se incheie aici.

    Serile au trecut si ele mult prea repede, cu plimbari, cu iesiri la masa, cu muzica si dansuri, cu paste castigatoare pregatite de Chef Dan si urmate de pastele lui Dragos (fastski) si Popika, cu biliard, cu napolitane flambate si vizionari ale filmarilor de peste zi.

    Alexoffroad, Popika si Rares cu sprijinul lui Andy (dragul de el!) ne-au invitat intr-o seara la o masa cu mancaruri traditionale, constienti probabil ca ne salveaza de la noi cautari de restaurante, cu finaluri incerte. Ne-au fost puse la dispozitie doua microbuze si ne-au purtat prin labirintul numit Bansko pana la o casa ascunsa pe o straduta, unde ne astepta un fel de restaurant intim si foarte placut, nu traficanti de organe, asa cum ne-am temut. Povestile s-au intetit, voia buna, la fel, mancarea delicioasa nu a avut nicio sansa in fata atacului sustinut.
    Dl. Lotzi si Larisa
    Popika - "... si am prins un peste, uite atat era de mare..."

    Cand te distrezi, timpul zboara, iar incursiunea in Taramul Fermecat Bansko se apropia din pacate de sfarsit. Partiile ma tineau parca de picioare si nu voiau sa ma lase sa plec, doar vantul ne impingea spre casa. La propriu.

    Oricat m-am incapatanat sa mai raman pe partie si sa nu las ziua sa se sfarseasca, vantul napraznic si teama de a nu-mi da obstescul sfarsit pe partia Leului Lenes m-au impins spre una din ultimele gondole. Cu durere in suflet... Ajung la Lavina si constat aceeasi tristete si la colegii mei. Inseamna ca ne-am simtit bine.
    Desi franti de oboseala, seara se prelungeste mult mai mult ca de obicei. Pur si simplu nu voiam sa lasam excursia sa se termine.
    Intrebari?

    Si vine dimineata plecarii... . Doar piscurile biciuite de vant ne mai usureaza despartirea, dar tot e greu. Cu inimile stranse pornim pe lungul drum spre casa, tot cu gandul pe partii si cu promisiuni sa revenim cat mai curand. Importatorul K2, prin reprezentantii sai Lotzi si Dumbravica, ne fac o surpriza, sa ne mai aline sufletele cazute deja in depresie dupa zapada: o tombola cu produse sport, atat pentru cei care au testat schiurile K2, cat si pentru cei care nu au avut ocazia sau incaltamintea potrivita. Astfel ne-am bucurat de tricouri, sosete, buff-uri si stickere. Multumim!
    -Va multumim ca ne sunteti alaturi! Voi si dorinta voastra de a forma un grup au facut posibila aceasta excursie.-

    Ne-am simtit bine, ne-am facut prieteni, ne-am dat dupa pofta inimii, am invatat lucruri noi si mai vrem! „Ce-mi place zapada!
    Da Doamne sa mergem si la anu'!




    Multumim Raluca pentru povestirea de la Bansko. Speram ca si alti skivirusati iti vor urma exemplul si vor povesti experientele petrecute impreuna in iesirile la zapada.


    Comentarii 43
    1. Avatarul lui bobu
      Super!Imi pare tare rau ca n-am fost cu voi!
      S-a terminat cam repede povestea:-(
      bobu
    1. Avatarul lui CStefan
      super excursie !! la mai multe asa
      CStefan
    1. Avatarul lui oanacat
      bai, imi place de voi (Oana)!
      oanacat
    1. Avatarul lui KlausKO
      foarte fain! si la cat mai multe excursii marca SKIVirus! dupa ce am vazut poza cu Draga Ralu ... nu mai pot sa-i spun Evil Ralu ... de acum Ralu ar trebui sa spuna povestile de la ski (fara sa se supere ... nu dau nume) ... din liceu nu am mai stat asa captivat de o lectura ...
      KlausKO
    1. Avatarul lui CStefan
      da super povestirea Ralu
      CStefan
    1. Avatarul lui popika
      Comment la poza nr. 14: "Popika - Si aveam un schiu, uite atat era de lat...!"

      Apropo, Fane (pustiul excursiei) s-a pus pe treaba si a facut un mic montaj video! Enjoy!
      http://www.vplay.ro/watch/tjmauf37/
      popika
    1. Avatarul lui Fox
      Tipic Skivirus, MIŞTOOO!!! Felicitări minunaţilor naratori, am citit, acum pe mobil, lunga poveste ce-mi părea, ... dar la sfârşit mai vroiam!
      Fox
    1. Avatarul lui Draga Ralu
      @All - Multumim pentru aprecieri!
      @Claudiu, se pare ca, oricat as vrea sa-mi mentin persoana de Evil Ralu, singura ma subminez de fiecare data ))) Ma bucur ca ti-a placut.
      Draga Ralu
    1. Avatarul lui dand
      foarte frumos, raluca!... pasajul cu harta are dramatismul lui... de unde se vede ca accentul personal este intotdeauna binevenit! @all: foarte misto excursia (si raidurile!..hihi), regret lipsa ardelenilor veterani (laurentiu, claudiu), ar fi fost mai misto cu ei in formatie, dar cu stefan si fratii ancas pe post de suplinitori, totul a fost perfect. salutari tuturor!
      dand
    1. Avatarul lui john_dude
      Talentata scriitoarea Nu ma mai incitati cu povestile astea
      john_dude
    1. Avatarul lui Draga Ralu
      Bai, ma maguliti si ma inrosesc toata, toata )
      Draga Ralu
    1. Avatarul lui KlausKO
      asta e pretul succesului
      KlausKO
    1. Avatarul lui Draga Ralu
      )))
      Claudiu, cand ma apuc de scris, o sa primesti o editie princeps cu dedicatie )
      Draga Ralu
    1. Avatarul lui Concorde
      Super tura! Misto gasca)) Mai facem!
      Concorde
    1. Avatarul lui alexoffroad
      Citat Postat în original de john_dude Vezi post
      Talentata scriitoarea Nu ma mai incitati cu povestile astea
      John, mai mult decat ne-am rugat de tine sa vii cu noi, nu se poate
      alexoffroad
    1. Avatarul lui popika
      @All: Gasca de nota 10, experienta de nota 10, prieteni noi de nota 10.....De povestit ar mai fi multe sau cel putin din mai multe puncte de vedere asa ca nu va sfiiti! @John: trebuie sa schimbi ceva in management ca deja de numara sezoanele de cand incercam sa facem cumva sa vii si tu cu noi.....nu prea pot sa il contrazic pe Alexofforad :P
      popika
    1. Avatarul lui joenuts
      si totusi...care e faza cu calugarita din poze?
      joenuts
    1. Avatarul lui alexoffroad
      Citat Postat în original de joenuts Vezi post
      si totusi...care e faza cu calugarita din poze?
      nebanuite sunt caile Domnului !
      alexoffroad
    1. Avatarul lui popika
      Multumim si lui Cstefan pentru prezenta si pentru efortul depus in montarea primului material video de la Bansko!



      ---------- Post added at 17:41 ---------- Previous post was at 17:31 ----------

      Citat Postat în original de joenuts Vezi post
      si totusi...care e faza cu calugarita din poze?
      Faza este ca la noi in gasca are orice loc...chiar si o calugarita!
      popika
    1. Avatarul lui Draga Ralu
      Popika, inteleg ca primul meu material video de la Bansko a trecut neobservat??? Da, ala pe care l-am postat saptamana trecuta pe fb... :P
      Draga Ralu



SEO by vBSEO