• And the game people play! Povestirea din Kaunertal 2012

    Cu greu ne-am revenit dupa intoarcerea din excursie, dar pana la urma dupa ce am rezolvat treburile mai importante ne-am apucat de scris si povestit.

    Nimic nu avea sa prevesteasca cum ca excursia noastra la ski in Kaunertal, AUSTRIA, avea sa se trasforme in prima excursie-aventura marca Skivirus. Cu doua zile inainte de plecare, auzeam pe diferite posturi de comunicare ca Austria, Germania si nordul Italiei, trec prin adevarate momente de iarna cu ninsori abundene, viscol si temperaturi scazute. Am zis ca mergem pe mana austriecilor care vor face tot ce este omenesc posibil sa curete drumul, sa permita accesul turistilor, ca sa se bucure din plin de zapada proaspat cazuta. Ei bine, ceea ce avea sa se intample a fost peste imaginatia noastra.

    Conform planului ne intalnim la autocar, cu mic, cu mare, cu bagaje si echipamente, ne imbarcam unul cate unul ca sa plecam la drum, mai ales ca am asteptat cu nerabdare momentul acesta. Dotati cu tot felul de liste, orarul cursei, itinerariu si lista cu cei care trebuiau luati de pe drum, la ora 17:50 ne punem intrebarea “cine trebuie sa se mai prezinte la autocar?”. Consultam lista si mai vechii nostri prieteni din excursia de la Bansko din sezonul trecut, Paul si Catalin, inca nu ajunsesera. Munca noastra de a colecta adrese de mail si numere de telefon urma sa dea roade. Suna la Paul! Nimic! Suna la Catalin! Nimic! Suna iar la Paul, iar la Paul, iar la Catalin, iar la Paul, iar la Catalin! Raspunde Catalin!
    PPK: Salut, sunt Popika! Ce faci?
    CATA: Bine, uite pe la servici.
    PPK: Hum! Nu imi spune ca ai uitat ca in 10 min trebuie sa plecam in Austria la ski?!
    CATA: Acum? Azi? Pai nu era maine plecarea?
    PPK: NU! Spune-mi te rog unde este Paul, de ce nu raspunde la telefon si in cat timp va teleportati la autocar cu bagajele ca sa plecam?
    CATA: Am plecat! Il sun pe Paul, il rog sa se apuce sa imi faca bagajul si ajungem….imediat!

    Pentru cei care nu stiu ce inseamna imediat in Bucuresti la ora 17:00, va spunem noi….cam 1h in trafic pe b-dul Unirii.

    Intr-un final reintregim gasca si plecam la drum. Stam comod in autocar deoarece urmatorul pickup urma sa fie la Pitesti unde ii imbarcam pe Sorin, Luminita, Alex si Mihai, toti Coltan si pe Vlad skiorul nostru minor pe care l-am luat pe semnatura. Pe drum lumea se destinde si se relaxeaza, iar noi ne urmam planul initial. Ne oprim la Pitesti, apoi la Sibiu ca sa ii luam pe Tighy, Simo, Cory si KlausKO, la Sebes ca sa ii luam pe DragaRalu si Adicu, la Arad ca sa ii luam pe Toe (si nu am scris gresit!) si Sonja, urmand ca ultimul pit-stop sa il facem in Worgl ca sa il luam si pe Ghio care venea tocmai din Canada pentru o saptamana de ski cu skivirusatii.

    Situatia a inceput sa se schimbe inca de la granita cu Germania, dar odata reveninti in Austria, am fost uimiti de cat de repede s-a schimbat peisajul din culori sumbre de negru, gri, cenusiu, intr-o singura nuata de alb. Reluam legatura cu Reggie de la Haus Renate, care ne avertizeaza ca in zona situatia este mult mai dificila decat ne-am imaginat si anume ca drumul de acces in vale este inchis si sunt mari sanse sa nu putem ajunge sa ne cazam. Ne-a disparut zambetul de pe buze. Incingem telefoanele! Sunam la transportator ca sa cerem derogare de la contract ca sa putem prelungi sejurul cu inca o zi, varianta care suradea tuturor excursionistilor. Sunam la colegul Alexoffroad, care din motive obiective a ramas in Romania, sa ne ajute cu cateva variante de backup pentru cazare, fie in Innsbruck, fie in Prutz, localitatea dinainte de Kaunertal.

    Desi ne anuntasera si prietenii nostri care erau in zona cu cateva zile inainte sa venim noi, am mizat pe optimismul nostru si am mers “all the way”. Eram pregatiti si cu solutii de backup, dar interventia lui Reggie ne-a permis sa ajungem pana la urma la Haus Renate si sa ne cazam. Ceea ce nu aveam noi de unde sa stim, era faptul ca dupa ce am trecut noi, drumul s-a inchis in urma noastra. Se pare ca nu era de gluma. Sus in munti a cazut foarte multa zapada si riscul de a se porni avalanse care ingropau orice gaseau in vale sub 20 m de zapada era destul de ridicat lucru care i-a determinat pe austrieci sa faca o alta varianta de drum, ceva mai ferita si ulterior sa o inchida chiar si pe aceea.

    La Haus Renate ne astepta un décor de iarna cum de mult nu mai vazuse majoritatea dintre noi. Camerele erau primitoare, comode, confortabile si curate, echipamentele erau in camera special destinata unde fiecare avea acces cu propriul key-card. Nu puteam decat sa ii anuntam pe cei dragi de acasa ca am ajuns cu bine si incepeam sa petrecem cu speranta ca de dimineata lucrurile aveau sa se imbunatateasca.


    Ei bine, ne-am inselat! Dupa o seara placuta petrecuta cu “otrava de la Tighy” sau de la KlausKO, ca nici tuica lui nu era departe de acest termen, cu jocuri interesante si intr-o companie foarte placuta, ne trezim dimineata in acelasi décor invernal in care norii scuturau in continuu zapada. Incredibil, era deja a doua zi in care ningea non-stop si noi deveneam verii lui Steven Segal si anume “sechestrati in cabana”. O panta plina de zapada ne facea cu ochiul din ce in ce mai des. Dupa ce am reusit sa facem o scurta evadare pana la un magazin mini-market de unde ne-am aproviztionat cu de-ale gurii pentru stomac si de baut pentru ficat (norocul nostru ca Reggie era cu un minivan acolo si s-a oferit sa ne duca cumparaturile cu masina ca sa nu ne lungim mainile pana la glezne), ne intoarcem acasa, ne echipam si precum copii aia mici iesim la zapada. Sonja, Toe, Andrei JJ gasesc un kicker gata facut, il imbunatatesc si se apuca se jibbareala. Li se alatura si alti temerari la premiul X-virus Slopestyle, iar Mircea, fotograful excursiei, de pe margine isi pune in functiune aparatul si talentul si imortalizeaza cateva clipe placute de la fata locului.




    Prima zi se incheie cu mici petreceri pe ici pe colo, cu o napolitana flambata cu Stroh, mai cu o bere doua prin sala de mese de la subsol, mai prin apartamente pe la o “groapa”, cert este ca toata lumea a incercat sa se bucure cat mai bine in conditiile de sechestare. Totusi am plecat la culcare la o ora rezonabila pentru ca aveam sa ne trezim la 8AM in speranta ca Reggie ne va da vestile care le asteptam cu totii.

    Cea de a doua zi debuteaza cu un peisaj, cu un cer senin si insorit, incat iti venea sa iti dai in cap cu toate schiurile din vestiar, care mai de care mai late si cu toti claparii indiferent daca flexul era 60 sau 130.

    Vestile pe care le asteptam se lasau in continuare asteptate in ideea ca Reggie anuntase ca la ora 12:00 se va reintruni comitetul de situtatii de urgenta ca sa decida daca se vor deschide drumurile, avand in vedere ca in zilele precedente toate fetele si piscurile fusesera dinamitate si zapada se incapatana sa nu coboare. Riscul de avalansa crestea in conditiile in care zapada era batuta de soare si temperaturile erau ceva mai mari decat in zilele precedente. In conditiile date, am revenit la ceea ce facusem cu o zi mai devreme: unii si-au mai incercat curajul pe kickerul de pe derdelus, altii au incercat schiurile Liberty ca sa cunoasca senzatia de a pluti cu schiuri late in zapada afanata si altii au incercat sa urce panta cu focile de zapada sau cu rachetele de zapada pe care ni le pusesera la dispozitie gazdele.


    Dupa senzatiile scurte dar placute oferite de derdelusul de langa casa, reusim sa mai mergem la mini marketul din oras de unde ne-am aprovizionat cu cele ce lipseau si am golit raftul de Jaggermeister. Din usa in usa anuntam prietenii veniti cu noi in excursie ca imediat la lasarea serii vrem sa facem o intrunire in sala de mese, unde cei care sunt interesati de ce inseamna schiatul offpiste, echipamentul necesar ptr offpiste si in principiu notiunile de baza in ceea ce priveste schiatul in afara partiilor, putea sa afle toate informatiile necesare impartasite de cei cu ceva mai multa experienta. Ii multumim pe aceasta ocazie lui Alex Ciocanel (ski-instructor) pentru faptul ca ne-a sprijiniti si a venit in completarea sedintei cu informatii valoroase din propria experienta. Ii multumim si prietenului nostru Ghio, care ne-a oferit un mic material video cu un basic training. A fost singurul curs (daca am putea sa ii spunem asa, desi nu am avut vreo atestare sau diploma de absolvire), unde fiecare a putut sa se prezinte cu berea/sucul/chipsurile in mana ca intre prieteni. Dupa prezentarea conceputului de schi offpiste, au fost prezentate pe rand tranceiverul, sonda, lopata, rucsacii tehnici si am avut ocazia sa raspundem tuturor intrebarilor care au fost puse. Partea a doua a intalnirii urma sa fie una practica si anume ne-am organizat in mai multe echipe de cautatori, cei care au sustinut intalnirea urmau sa simuleze o victima ingropata sub zapada (se folosea un transceiver intr-o gentuta ingropat la intamplare) si echipele trebuiau pe rand sa caute (fara nicio experienta in prealabil) cat mai repede victima. A fost o experienta placuta atat pentru cei care au avut initiativa cat si pentru cei care au participat cu prezenta. Seara s-a incheiat ca si in serile precedente cu mini-partyuri pe ici pe colo care la un moment dat au fost intrerupte de Reggie care nu intelegea ce aveam de petrecut atat si de ce petreceam in galagie. Am incercat si in surdina sa petrecem, dar nu avea farmec pentru ca toata lumea credea ca avem secrete si vorbim la ureche. Oricum am reusit totusi inainte de fiecare petrecere sa ne revigoram cu o sauna umeda si una uscata, urmate de cate un dus rece, asa ca eram pregatiti pentru schi.

    O noua zi, o noua experienta! S-au deschis drumurile sau cel putin drumul nostru. Timp de o ora diminieata ca sa putem pleca si o ora dupa-amiaza ca sa ne putem intoarce. Nu prea ne interesa acest aspect atat timp ca soferii nostii au fost punctuali, noi ne-am grupat repede si numai decat ajungeam in Fendels.

    Dotati cu tot echpamentul necesar si in plus daca numaram si schiurile Liberty (multumim Liberty Skis Romania!), impartim skipassurile si invadam in cel mai barbar mod mica statiune Fendels. Am fost intampinati de o statiune cocheta, cu toate instalatiile in functiune, cu partiile extraordinar de bine pregatite parca cu bolobocul si pentru inceput cu o vreme ceva mai inchisa. Ne-am facut incazirea cu cateva run-uri pe partie, dupa care am inceput sa ne regrupam indiferent de nivelul de abilitate sau de echipament (skiuri sau placa) pentru ca terenul era usor abordabil: pisteurii cu pisteurii, offpisteurii cu offpisteurii si totul a fost de pomina. Am tocat tot ce se putea toca si am descoperit ca nu tocasem tot in afara partiilor, dar era placut sa fim intr-o continua explorare. Partiile te ademeneau imediat ce te opreai ca sa iti mai recapeti puterile. Cu mic cu mare, cu mama cu tata, cu frati si prieteni, ne-am dat si ne-am bucurat de clipele placute petrecute pe zapada.

    La ora 13:30 se dadea strangerea la masa de pranz, optional desigur, unde invadam localul bineinteles ca niste virusi care suntem!

    Atașament 6825

    Dupa o pauza de masa binemeritata unde au fost impartasite primele impresii si experiente in masele enorme de zapada cernute in zilele precedente, reluam activitatea pe care o stim cel mai bine: sa ne dam la vale. Ziua de schi se incheie linistit, fara evenimente. Tot grupul se suie in autocar, plecam sper casa, poposim la un super-midi-market de unde am refacut stocul de alimente, lichide si “beuturica” cu zice prietenul Tighy. Din nou, gasca “the cool kids” au golit raftul de Jaggermeister spre dezamagirea celor care mai vroiau sa bea un shot de Jagger fara sa bata la usa incuiata si sa primeasca urmatoare indicatie “INTRAAAA!!!” si apoi un ropot de hohote. Una peste alta prima zi de ski a fost prima zi de ski si n-am mai facut nicio comparatie. In schimb seara a fost pe masura asteptarilor sau mai bine zis peste masura serilor petrecute deja aici. Popika a fost cel care a dat tonul belelelordupa ce ultimile doua trepte ale autocarului le-a abordat pe spate. A fost urmat indeaproape de Woofy (Oana) care a ales sa coboare in sezut toate scarile de la mijlocul autocarului si ca sa fie tot pachetul complet si dorind sa protejeze un six-pack de bere a ales ca la impactul cu solul, sa riste si si-a scrintit glezna piciorului. In rest lucrurile s-au calmat, lumea parca ceva mai obosita dupa o zi de ski, nu a mai avut asa avant la mini-partyuri desi miezul noptii trecuse si pe alocuri se mai auzeau chiote de voiosie.

    Urmatoarele doua zile de ski le-am petrecut tot in Fendels deoarece vremea s-a incalzit, iar cerul senin si soarele, nu aveau decat sa ne incurce planurile pentru ghetarul Kaunertal, avand in vedere ca acesti factori mentineau riscul de avalansa ridicat. Lasam pozele sa vorbeasca de la sine!




    In penultima seara am avut parte de surpiza promisa de Wintermag si anume un party care a avut ca scop si sarbatorirea prietenului nostru Tighy care mai intinerea cu un an! Muzica, party people, drinks & chips si am tinut-o asa pana tarziu rau, cand ne-am amintit ca in ziua urmatoare poate aveam noroc si schimbam locul de joaca.

    Ultima zi a fost cu cantare. Prietenii nostrii (Bogdan, Mollika, Woofy, Lazarica, raluca si Alex) au fost in ziua precendenta pe ghetarul Pitztal si au zis ca s-a deschis, deci am relocat tinta: ghetarul Pitztal. Pentru ca pierdusem deja doua zile de ski si intentionam sa recuperam banii pentru acele zile, am fost nevoiti sa schimbam passurile de 6 zile cu bonus Pitztal, cu unele de 4 zile fara niciun bonus. Problem! Am stat de vorba cu fiecare in parte si am decis sa plecam cu autocarul nostru, sa ne cumparam skipassuri de 1 zi pe Pitztal si sa ne bucuram de o altfel de zi la ski in aventura noastra. Drumul pana la Pitztal a fost incredibil de frumos. Peisaje frumoase, dar si periculoase in aceeasi masura. Odata ajunsi la baza ghetarului am fost intampinati de o ninsoare destul de puternica care ne-am facut sa vedem rosu in fara ochilor cand am ajuns la tabela cu partii si instalatii. Ca vedeam rosu in fara ochilor nu era din cauza ninsorii ci din cauza furtunii de zapada care se desfasura in voie pe ghetarul nostru, ceea ce a determinat inchiderea a 99% din partii si inslatii, cu alte cuvinte aveam doar o partie si o instalatie la dispozitie! NO WAY! Schimbam macazul! Stanga imprejur si ne-am dus catre telegondola care urca in Rifflsee cu scopul de a virusa absolut fiecare partie si loc din statiunea cu numele anterior mentionata.



    Am fost intampinati de o ceata ca laptele, vorba aia “de-ti sprijini schiurile in ea” si ne-am organizat in o gasca exploratoare de partii si am alunecat pe toate partiile si de toate culorile. Vremea s-a indreptat, ceata s-a ridicat, soarele isi arata coltii si virusii au revenit la viata. Am setat DIN-ul la legaturi, am verificat transceiverele si am iesit in afara partiilor unde am facut niste run-uri de la tinem minte si acum. Eram peste tot si pretutindeni. Finalul zilei a fost un pic nefericit. Am ales sa ne dam intalnire la Rifflsee Hutte unde am incheiat ziua de ski cu o gustarica calda si un pahar de bere sau un vin fiert. Desi ne simteam foarte bine acolo, peisajul la apusul soarelui era fermecator, realizam ca trebuie sa parasim muntele ca sa nu ne lasa autocarul in urma. Plecam de la Rifflsee Hutte si decidem ca urmeaza sa coboram relativ repede ca eram in intarziere. Si ca sa coboram repede, uneori taiam curbele pe care partia de exit le facea. Din pacate asa a decis si Alex (ski-instrustructor) sa faca. Zapada batuta de soare in timpul zilei si in plin proces de inghetare, i-a jucat feste si rezultatul a fost foarte neplacut: o rostogolire (front flip) si o dubla fractura la gamba dreapta. Intamplarea facea ca ceilalti alesesera alte linii sa coboare, Alex era printre ultimii si Popika care era cel mai aproape, filma. Dupa ce urletele lui Alex au tras toate semnalele de alarma, Popika a inceput sa urce catre Alex sa ii acorde primul ajutor, iar dupa el au ajuns la fata locului si cei care se aflau mai jos, Andrei BlaJJ, KlausKo, Sonja si Toe. Am sapat in zapada cu lopetile, am eliberat piciorul din zapada si din schiu, am desfacut betele telescopice si cu ajutorul curelelor am facut o atela, l-am infasurat in folie de supravietuire si am asteptat sosirea salvamontului, caruia tot noi i-am dat o mana de ajutor ca sa aduca achia, sa il puna pe Alex in achie, dupa care sa il duca inapoi. KlausKo a fost mai aproape si l-a insotit pe Alex in elicopter pana la spital si ne-a dat toate informatiile necesare ca sa putem ajunge la spitalul unde avdea sa se “cazeze” Alex. Noi am strans tot echipamentul, inclusiv al lui Alex si KlausKo dupa care am coborat la autocar unde Raluca (prietena lui Alex) ne astepta cu sufletul la gura, ca si restul grupului de altfel. Popika a plecat cu Raluca cu masina la Alex la spital, iar restul grupului a ajuns bine-merci acasa. End of the day!

    Drumul catre casa a fost unul mai putin placut ca toate drumurile de intoarcere de la munte. Am incercat un mini-party la mijlocul autocarului si am reluat itinerariu de la plecare: prietenii nostrii excursionisti ne-au parasit pe la Worgl, Arad, Sebes, Sibiu, Pitesti, cu promisiunea ca ne vorm reintalni pe partii, pe munte, prin tara sau pe afara in urmatoarele excursii SkiVirus.

    Mai multe poze gasiti in GALERIE in White Smoke Experience (vol.1) si White Smoke Experience (vol.2)


    Comentarii 16
    1. Avatarul lui Draga Ralu
      Mai vreeeau!
      Draga Ralu
    1. Avatarul lui Herysh
      O excursie BETON. Cer re-match
      Herysh
    1. Avatarul lui alexoffroad
      P O P I K A .... deci de-asta ai fost tu asa scump la vorba... ca sa spui acum povestea asa pe nerasuflate.... Me like a lot!!! De-abia astept si alte adaugiri de la skivirusatii care au fost in excursie
      alexoffroad
    1. Avatarul lui mariusica
      Superba povestea...cu un final tare trist. Ne pare rau pentru Alex, e un baiat bun si are nevoie de incurajarile noastre.
      mariusica
    1. Avatarul lui Mal
      Frumos dar finalul e...Insanatosire grabnica Alex!
      Mal
    1. Avatarul lui alexoffroad
      sa nu uit : Mircea, super poze!
      alexoffroad
    1. Avatarul lui Draga Ralu
      Trebuie să menționăm aici și talentele culinare ale lui DragăCătălin, apreciind totodată efortul depus. (Da, am auzit... "Am văzut o dată cum se face, dar nu-mi place să-l ating, e scârbos!")

      Apoi trebuie să îi mulțumim prietenului Vader, care a încins cu dezinvoltură atmosfera atunci când noi ne credeam într-un film de groază prost, așteptând ca un criminal în serie să înceapă să hăcuiască pe rând "turiștii izolați la o cabană dintr-o stațiune de munte".

      Trebuie să-i mulțumim Marelui Tighi pentru mobilizarea generată de urletele sale războinice. Sătul de izolare și supă la plic și după ce a analizat caloric participanții la excursie, din fericire, negăsind niciunul pe placul papilelor lui, era pregătit fizic și sufletește să plece la vânătoare: "Caaaarrrneeee!!!" (Eye of the Tiger în fundal...) De asemenea, îi mulțumim pentru coastele fracturate aduse ofrandă zăpezii pentru recuperarea cu bine a transceiverului.

      Personal, îi mulțumesc prietenului Gabor, care a avut răbdarea unui profesor cu cei mai puțin inițiați în tainele alunecatului pe zăpadă.

      Nu în ultimul rând, trebuie să îi mulțumim prietenului Andrei Blaj pentru ohrwurm-ul fără de care excursia nu ar fi fost la fel )


      Am mai vrea să îi mulțumim, în mod colectiv, protecției de spate a lui Popikă, pentru că ni l-a purtat cu gingășie în aventuroasa coborâre pe scările autocarului.
      Draga Ralu
    1. Avatarul lui adicu
      in sfarsiiiiiit
      adicu
    1. Avatarul lui bobu
      Frumos!La Mai Multe si Mai Reusite!Felicitari naratorului!Mai bine mai tarziu...Bafta la Bansko!
      bobu
    1. Avatarul lui dand
      frumoooos
      dand
    1. Avatarul lui booboo_sleep
      Raluca, asa este, Gabor=super profesor

      ..sa-l vedeti cum explica mai ales programare :P
      booboo_sleep
    1. Avatarul lui Draga Ralu
      @booboo_sleep
      ) Deci ar trebui sa-i multumesc inca o data ca nu mi-a dat explicatiile de genul:
      "begin
      Intoarcere
      if... iti iese
      ... Intoarcere pe cantul celalalt
      else... Ne tavalim pe jos de ras
      Aduna-te si ia-o de la capat
      end"
      (Ceva de genul, ca nu mai tin minte programare deloc ) )
      Draga Ralu
    1. Avatarul lui Thenutz
      Mi-nu-nat... (tari pozele in pow)
      Thenutz
    1. Avatarul lui popika
      Citat Postat în original de Thenutz Vezi post
      Mi-nu-nat... (tari pozele in pow)
      Nici nu asteptam un alt comentariu din partea ta!!!
      oricum te-am avertizat ca avem de munca si in Bansko ...AMR 2 zile!
      popika
    1. Avatarul lui raven85
      @ralu partea a 2-a a dansului se va putea viziona la bansko... sa incep sa tai bilete ?
      raven85
    1. Avatarul lui Draga Ralu
      Sa stii ca ar trebui... Ar fi un ban cinstit.
      Dar neaparat cu acelasi tricou!

      Skivirus conteaza pe tine
      Draga Ralu



    SEO by vBSEO