• Urmarind zapada - ep. Balea - 2 aprilie 2011

    Asa ca ne-a placut; si mai vrem! Ah, asta era concluzia?! Bine, s-o iau de la capat...

    Si precum povestisem aici, incercam sa ne tinem de cuvant, adica sa ne si urnim in ziua cu pricina; de la planuit pana la pus in practica mai este ceva cale. Klausko se trezeste inaintea cocosilor din Reghin si decoleaza la Medias de unde-l pescuieste pe Tighyxu si baga intr-a 2-a spre Sibiu; nu se explica cum a ajuns in fix juma’ de ora la punctul de intalnire. Eu fiind o persoana ce sare-n picioare dimineata fara probleme, normal ca... nici macar nu ma clintisem din casa, daramite sa fiu la punctul de intalnire. Si fiindca teleportarea nu functioneaza inca, au venit dupa mine la coltul strazii. A schimbat a 3-a si cand sa bage intr-a 4-a a franat la Balea Cascada, la timp pentru prima cabina. Pe drum ne-a sunat si Iuliae (da da, cu "e") ce venea din Alba/Sebes cu prietena ei Raluca. Ne uitam chioras la deal spre muntele mai inalt si nu zarim crestele. De ce? De ceata! Ei, lasa ca se ridica ea. Scoatem calabalacul, mai greu schiurile lui Klausko ce se lungisera inexplicabil si mergem spre imbarcare. Pe cabina baietii ce organizau The gambler pornesc lista de inscrieri. Nu ne numaram printre ei, ca vrem sa ramanem cu buzunarele la fel de goale cum am venit. Sau oare nu se poate organiza ceva cu regula inversa, adica ultimul ia banii?!

    Ajungem sus si stabilim cartierul general la Paltinul, ca de obicei. Baietii vor sa inceapa ziua cu prietenul Jagermeister, dar nu este in visterie; nici romulica nu e acasa... Bem cafeaua si mai povestim in timp ce ne uitam pe geam la ceata densa. Tighyxu promite ca daca-l prinde pe Busu’ ii da o problema s-o dezlege. Incet incet mai apar si altii, printre care si Iulia cu Raluca. Ne gandim, ne razgandim, iesim afara, imi zaresc de perete B2-urile, ma apropiu, ma uit la ele si-mi zic in sine: ce naiba, nu erau mai lungi?! Ups, sunt ale Iuliei, identice, dar mai scurte. Ne punem instrumentele de alunecat in carca si purcedem spre Saua Doamnei cu niciun plan. Raluca e reprezentanta placarilor.



    In sa, mai povestim, mai socializam cu lumea etc.



    Ceata habar n-avea de noi, asa ca ne-am hotarat sa mergem ca orbii pana-n primul platou spre Lacul Doamei. Noi 3 bucati + una bucata Raluca. Restul au ramas in asteptarea startului concursului (dupa ora Romaniei desigur), skivirusul avand cel putin un concurent, in persoana Iuliei. Faceam 2-3 viraje, ne opream sa mai pipaim cu betele; unde te uitai, tot una-ti era. Tot plutonul repeta miscarile. Rareori mai rasarea cate-o stanca si asa reuseam sa mai intelegem pe unde s-o luam. La un moment dat am recunoscut o zona si am lansat avertizarea de ocolire pe oriunde, mai putin inainte. Toti s-au conformat, mai putin Raluca, ce a tinut cu tot dinadinsul sa ne arata o noua figura botezata “90 face down”. In caderea libera de vreo 4 m, a inceput sa cante prima arie dintr-o compozitie cunoscuta. Sonorul s-a oprit brusc la contactul cu acea chestie alba si pufoasa pe care noi alunecam. Concurenta e teafara si nevatamata, doar pulsul peste 100. Ne-am apropiat sa admiram ingerasul executat in zapada si am ajuns la concluzia ca iesea mai decent daca ar fi fost executat cu spatele.



    Dupa alte cateva viraje ajungem pe platou; eu am ales o aterizare fortata, nedandu-mi seama daca parcela si panta s-au terminat, sau ba. Stam cateva minute acolo, timp in care auzim niste voci pe o limba paralela cu romana. Da D-zeu sa se risipeasca cat de cat ceata, asa ca admiram 2 indivizi mai sus de noi, povestind ceva cu alti 2 ce stateau intepeniti, din greseala probabil, pe-o coasta. Indicatiile functioneaza si cei 2 descocoteaza cu brio. Ne luam jucariile la spinare si pornim sprinteni inapoi spre sa. La timp pentru a admira startul concursului, din fericire vizibilitatea fiind mai mult decat acceptabila.





    Mergem in sa si admiram peisajul insorit din caldarea Balii; cateva minute, ca vremea se schimba, asa ca ne grabim sa coboram la ciorba.



    Temerarii au propria casa:


    Noi, propriul fotograf:


    Dupa ce ne ghiftuim cat de cat, ne duce capul sa coboram pe Valea Doamnei, cat o merge pe schiuri, cat n-o mai merge, pe minibocanci (unii) si pe o varianta mai tapana de usurei de Dragasani, io (atat am fost de treaz cand am plecat de acasa). Claudiu era tantos de felul cum si-a spanzurat incaltarile, optimist si de faptul ca nu va lua o tranta sa-i umple de zapada.



    Pornim spre sa, apoi ne uitam la ceata din vale si apoi unii la altii; ei, doar suntem destul de sonati incat sa-i dam inainte. Si asa orbecaim pana sub lacul Doamnei, unde ceata incepe sa se imprastie; din nou! Cam putina zapada, asa ca trecem pe noul sport - iarboschi.



    La prima stana ne oprim, dar ciobanul nu este la post. Dupa multimea de urme din tarc, aici a fost finishul concursului. Oare cine o fi luat caciula cu premiu?



    Descalecam de pe schiuri, mai cantam o arie, ne punem papucii si purcedem la vale.



    Traversam deseori valcelele pline de zapada, spre placerea incaltarilor noastre.



    Oriunde eram pe traseu, cand Klausko intreba cat mai avem, raspunsul venea prompt: 1 ora jumate! In asemenea momente, e bine sa ramai in afara ariei de acoperire a betelor, ca nu se stie ce-i vine in cap prietenului.
    Ajungem la a 2-a stana, cartierul general al competitorilor ce sarbatoreau cum se cuvine sfarsitul concursului: gratarul fumega, berea curgea. Facem si noi o pauza de-o bere si-o poveste, il cunoastem si pe CataRoto ce ne incanta cu diverse sarituri pe zapada de peste vale.





    Nu pierdem vremea prea mult si o luam din loc ca mai este de mers, bineinteles, o ora jumate. Pe poteca am executat numeroase aplecari/genoflexiuni ptr. a nu ne lasa schiurile-n copaci. Iulia, ce ni se alaturase de la stana, are un ritm la care niste lenesi ca noi nu fac fata, asa ca se duce inainte. Ne sare inima din piept cand ii vedem pe altii ce se chinuiau sa mearga pe clapari. Doamne, ce-mi plac tenesii astia.



    Si iata ajungem inapoi la Cascada, toti teferi, nevatamati si foarte odihniti. Ne intrebam daca freestyler-ita Raluca a ajuns cu restul bagajului inapoi cu telecabina. Slabe sanse sa fi incurcat firele, asa ca este.

    Ne bagam in masini cu directia Sibiu, unde Alexoffroad ne astepta la apres-skiul programat. Unii ne oprim scurt, o ora jumate, desigur, ptr. un dus si un tricou proaspat, dupa care mergem spre crasma unde reunim trupa.



    Ce s-a intamplat dupa, usor de ghicit: bere, bere si iar bere, schimbam locul, schimbam berea...



    Ce zi...
    Dragonfire likes this.


    Comentarii 10
    1. Avatarul lui mili
      Daca treceati sambata pe partea de sud ( pe arges ) ma gaseati si pe mine dandu-ma de pe Pisica si de pe Drumul Maiorului, si apoi facand plaja ) A fost suuuper soare si suuuuper cald.. prea mult cald chiar.
      Sa invart si mai rau cutitul, duminica in Balea a fost blue clear sky, pasarele cantau si skiurile skiau
      Frumos oricum, pare rau ca nu ne-am intalnit.
      Alex
      mili
    1. Avatarul lui Mal
      Bravo natiune virusata!
      Mal
    1. Avatarul lui popika
      Misto experienta, misto si relatarea....La mai multe virusatilor!
      popika
    1. Avatarul lui Draga Ralu
      Si uite asa am ajuns eu personaj de poveste... Povestea "Asa nu!" )

      Abia astept s-o facem din nou!
      Draga Ralu
    1. Avatarul lui iuliae
      multumim de story! see u next time!
      iuliae
    1. Avatarul lui john_dude
      ) din pacate nu avem prea multe poze in action; conditiile nici nu permiteau.
      Next time probabil ca este acest we, eu o sa urc duminica. Stiu ca sunteti mai multi acolo inca de maine, asa ca distractie placuta
      john_dude
    1. Avatarul lui tighyxu
      Offff ne-a tras teapa vremea asta si nu am putut urca si saptamana asta dar speranta moare ultima speram in we viitor Oricum iesirea a fost reusita tare si era si mai tare daca eram mai multi virusati dar poate data viitoare!!
      tighyxu
    1. Avatarul lui Draga Ralu
      Si io! Si io!
      Draga Ralu
    1. Avatarul lui Fox
      Ce fain a fost!
      Si am ratat-o constient....dar in partea asta a tarii daca nu sa inventat skibus pana la Balea nu am reusit sa urnesc pe nimeni , dar cred ca la urmatoarea iesire fur niste motorina de la teava, ca doar sunt in P atria H otzilor, si tot ma arunc pan' la voi!!!
      Fox
    1. Avatarul lui Draga Ralu
      Anul asta n-ai cum sa mai ratezi ) Asteptam doar niste zapada, sa executam chestiile spectaculoase in cat mai multa siguranta.
      Draga Ralu



SEO by vBSEO