Primele indicii ce dovedesc existenta schiurilor dateaza de acum 4500-5000 de ani, cand in anul 1933 in zona Rodoy din Norvegia s-au descoperit desene facute pe stanca ce descria un barbat pe schiuri foarte inguste construite din lemn tinand in mana un bat. Cele mai vechi schiuri au fost descoperite in zonele mlastinoase ale Rusiei, vechi de 8000 de ani.
Originea cuvantului “schi” provine din termenul skíð (cuvant din limba veche nord-germanica) si inseamna “bat din lemn”, apoi fiecare tara a adaptat cuvantul in limba ei: englezii in “ski”, spaniolii in “esquis” sau finlandezii in “suksi”.
Unele surse istorice, dar neconfirmate, sustin ca termenul “ a schia” nu era strain de zonele din Iran, unde se crede ca triburile antice inventasera schiuri pentru deplasarea pe zapada confectionate din pieile animalelor.
Oamenii din zona Telemark, Norvegia sunt considerati in mare masura ca cei ce au transformat schiul intr-un sport, undeva la inceputul anilor 1700.
Ei au inventat tehnici si procedee pentru a fi folosite in controlarea vitezei la coborarea dealurilor, tehnici cunoscute de noi ca telemark sau cristiana. De asemenea sunt considerati ca inventatorii sariturilor cu schiurile.
Echipamentele din acea perioada difereau foarte mult fata de cele din prezent. Schiurile aveau montat un dispozitiv de prindere, dar doar pe degetul mare, calcaiul fiind lasat liber sa se miste in sus si in jos, acest tip de schi fiind numit schi nordic.
La inceputul anilor 1800 au fost organizate primele evenimente si constau in probe de schi, sarituri cu schiurile si schi-cros, folosindind sistemul de nordic.
Schiul castigase din ce in ce mai multa popularitate si printre europeni, la inceputul anilor 1900, dovedindu-se prin inaugurarea primelor Jocuri Olimpice de Iarna desfasurate in Franta la Chamonix. Olimpiada a avut doar 5 sporturi, dintre care doua probe de schi: sarituri cu schiurile si combinata nordica.
Acest lucru s-a intamplat pana in 1932 la Jocurile Olimpice de la Lake Placid, SUA unde a fost introdusa o noua proba, cea de schi-cros. Odata cu evolutia schiului , tehnicile si echipamentele au trebuit sa tina pasul si sa se dezvolte. Tehnica telemark era ideala pentru terenurile plate si abrupte ale Norvegiei, insa nu putea fi adaptata pentru partiile din muntii Alpi sau altor munti europeni din causa lipsei de control. Acest lucru a dat nastere la schiul alpin. Echipamentele folosite in schiul alpin erau diferite fata de cele din schiul nordic, gheta avea priza si la degete si la calcai, oferind schiorului posibilitatea de a controla schiurile mai eficient in curbe si de a atinge viteze mari. Disciplinele alpine de coborare si slalom au adus cu ele acest echipament nou, iar la editia Jocurilor Olimpice de Iarna din anul 1936 ce a avut loc in orasul Innsbruck, Austria, apare in premiera o noua proba al schiului alpin: combinata alpina, o proba ce acumula suma punctele fiecarui participant obtinute de la ambele probe.
Prin anii ’30 schiul a devenit tot mai popular in Europa, odata cu aparitia teleschiului ce asigura transportul schiorilor pana in partea de sus a partiei, iar imediat dupa terminarea celui de-al doilea razboi mondial schiul devine o afacere profitabila in Austria si Elvetia prin inaugurarea primelor statiuni montane dedicate acestui sport. In ultimii 60 de ani aparitia scolilor de schi si a instructorilor a facut ca acest sport sa creasca foarte mult atat ca tehnica, dar si ca popularitate. Apoi, aparitia slalomului urias la Olimpiada din 1952 in Oslo, dar si aparitia probei Super-G deviata din probele de slalom urias si coborarea alpina, a obligat producatorii sa dezvolte echipamente performante si sigure, iar pe atleti sa imbunatateasca metodele de antrenament si tehnicile de schi.
Desi este considerat unul dintre cele mai scumpe sporturi, schiul ne ofera placerea de a ne bucura de viata si de frumusetile naturii.
Sursa: wikipedia.org
speedski.com
30.08.2010