Bansko 2015 - Trip Report

BANSKO... Tradiţia Skivirus...


Prima tradiție Skivirus a primit și un nume, negreșit Bansko. În fiecare an ne bucurăm la primii fiori de răcoare, la primele grade scăzute în termometre și asta pentru că, fără să ne dăm seama, ne fuge gândul la Bansko. Ne gândim cu plăcere că mergem din nou într-un loc mai mult decât familiar deja, însă mereu ne punem întrebarea: oare anul acesta cum o să fie iar la Bansko, anul acesta cu ce o să ne mai surprindă? Ei bine, nimic şi nici celelalte cinci ediții anterioare nu aveau să ne pregătească pentru ceea ce urma să se întâmple... Am uitat să zic. Şi plăcut.


Ca în fiecare an, gașca s-a adunat repede, Lavina ne aștepta la fel de primitoare cum o face în fiecare an. Ajungem în Bansko și din cauza secetei de prin țară, ne bucurăm ca niște copii și începem să scoatem tot felul de sunete la vederea primelor pete albe de omăt. Sperăm din tot sufletul ca ieşirea de la Bansko din acest an să fie cea mai tare ieșire din istoria experiențelor Skivirus. Da, da, da! Așa a și fost!


Ne-am cazat, am schimbat colegii de apartament, am schimbat apartamentele între ele și totul începea să pară a fi perfect, dar asta era la fel ca până acum. Primul lucru care a început seria lucrurilor ce aveau să schimbe în mai bine mersul lucrurilor era faptul că Andy, gazda noastră din ultimii ani, împreună cu stafful lui, ne-au primit în fiecare dimineață în restaurantul locației cu un mic dejun numai bun pentru noi, care ardeam de nerăbdare să rupem pârtiile în două. Yumee yumee și o grămadă de planuri pentru ziua de schi și dăm drumul la treabă.


Am vorbit cu Dragă Ralu și am decis că anul acesta sub nicio formă nu ne tragem "pe cur", cum se zice prin miezul țării. Am rugat skivirusații să își verifice echipamentul și în mod special reglarea legăturilor, pentru a evita incidente care ar fi făcut ca experiența de la Bansko din acest an să fie altfel decât cea mai tare dintre toate.


Gașca Skivirus devine din ce în ce mai mare în fiecare an și satisfacția noastră este inimaginabilă atunci când constatăm că tot mai mulți skivirusati de pe forum capătă încredere în noi și prind curajul să ni se alăture! That's the way to do it, gang! Am crezut că avem destui prieteni cu care să putem schia iarna, dar de fiecare dată Bansko ne aduce noi prieteni, oameni faini, oameni de viață, cu care poți să glumești chiar de la prima strângere de mână și care știu să se distreze indiferent de situație. Stomatolog, businessman sau freelancer, nu prea contează pentru noi, atât timp cât îți place, cel puțin la fel de tare ca şi nouă, alunecatul la vale.


Începem epidemia de schiori virusați pe pârtiile din Bansko, care ni se prezintă alb și frumos încă de la primele clipe ale dimineții. Ajungem printre primii sus și avem ocazia să ne satisfacem setea de viraje pe pârtia proaspăt periată cu ratrackul. După încălzirea de dimineață, începe adevăratul periplu al skivirusaților pe pârtii și pe lângă pârtiile din Bansko. Poze peste poze, viraje bine tăiate în pârtie, companie tot mai bună și plăcută și niciodată nu te dai singur, pentru că mereu ești cu un skivirusat sau întâlnești pretutindeni alții. Ce poți să îți dorești mai mult de la o ieșire la schi? Ah... aș avea eu o idee... stai că îți povestesc.


Planurile diabolice au început încă de la București, cu mult înaintea plecării, când am vorbit cu Toe, care îmi spune că imediat după excursie este ziua lui, dar el vrea să își serbeze ziua acolo. Mă roagă dacă pot să îl ajut să procure ceva băutură pentru a destinde atmosfera și a o transforma într-o petrecere în toată puterea cuvântului "party". Îi spun că știu pe cineva care are pe cineva care știe cum este cu băutura și de unde putem face rost. Îi mulțumim Alexandrei pentru că a cărat de la Oradea până la București nu una, ci exact cinci sticle de Jaggermeister de un litru fiecare . Și asta nu a fost tot. Pentru că noi, Skivirus, am vrut să celebrăm această ocazie, am rugat-o pe Alexandra să ne aducă și nouă ingredientele necesare pentru niște shoturi amețitor de dulci, party starters. N.r - Alexandra este o bună prietenă și ne-a ajutat, dar să nu credeți că nu am plătit băuturile sau că Alexandra este vreun dealer de băuturi alcoolice - apropo a zis cineva ceva de băuturi alcoolice?!

Ne vedem de schiat, de lăsat urme pe zăpada bătută sau prin pădurile de sub Todorka. Party-ul începe întotdeauna cu o zi de schi reușită încă de la primele ture de dimineață. Poze de grup sau selfie-uri, nu prea a contat, ci mai mult a contat faptul că s-au imortalizat momentele plăcute petrecute împreună pe munte la Bansko. Fiecare zi de schi am încheiat-o cu o ședință mică la Peshterite, cu zacuscă, cartofi prăjiți cu brânză, cârnați afumați, bere și vin fiert. Ne place așa tare acest moment al zilei, încât înghețăm acolo, plouați sau ninşi, în număr din ce în ce mai mare de la o zi la alta. Continuăm perfecțiunea și ne relaxăm la jaccuzi, saună, masaj sau chiar ping-pong, că am încercat şi faza cu sala de fitness, dar nu i-am văzut rostul, așa că las-o baltă, Ciubaka!


Ai zice că sună bine totul, că a fost fain, dar nici măcar nu ne-am apucat de povestit partea frumoasă. Vine și ziua când cerul este bluebird, soarele aduce vizibilitatea maximă, fiecare şi-a regăsit forma cea mai buna și dă cele mai bune coborâri și viraje, dar trebuie menționat că de câteva zile ne reamintim unul altuia că în ziua ce urmează trebuie să facem party. Negreșit facem party pentru că așa vrea Toe, că doar vine ziua lui. Se iau nici mai mult nici mai puțin de xx beri, 40 de shoturi, două tăvi și ne apucăm de reamenajat sala de cinema (numai cu acordul lui Andy). Beanbagurile trase pe margine, două rafturi puse la intrare pline de shoturi cu Jagger, o masă transformată în bar și decorată cu două sfetnice ca să vedem cum facem shoturile, dăm drumul la muzică și îi lăsăm liberi pe amfitrionii serii, Blaj, Arti și Toe, care ieșeau pe ușă și sigur găseau pe careva pe care să îl aducă înăuntru la party. Simțim imediat nevoia să luăm măsuri, pentru că lucrurile nu se potriveau cu avântul nostru. Şi pentru că lumea tot pleca de la party şi parcă nu se mai întorcea, am instituit dictatura Jagger și anume cine iese de la party obligatoriu la întoarcere bea un shot de Jagger, după care se putea relaxa cu un Baby Guiness sau un Brain Hemorrhage. Sună de parcă era mai bine să stai decât să vii, să pleci și tot așa. Am reușit să punem petrecerea pe roate, pardon, pe schiuri, și am ținut-o așa până dimineața, fără să mai ținem cont că riscăm să ne rămână casca mică sau că schiurile de carbon (care o avea așa ceva!) să devină de plumb. Cert este că l-am petrecut pe Toe de ziua lui așa cum numai Skivirus știe și el s-a simțit excelent... și tot nu s-a terminat aici.


Ziua de după sau putem să o denumim ziua începătorilor . Toată lumea parcă a bootat în Safe Mode. Schiul precaut și în viteza întâi, maximum a doua sau a treia dacă era plat, a fost la ordinea zilei. O zi extrem de plăcută, cu soare și vreme numai bună ca să schiezi relaxat, după care să continui relaxarea la o cafea sau un ceai în timp ce îți pregăteai bronzul montan la una din cabanele cu terase de pe pantele Todorkăi, că doar așa te crede lumea că ai fost la schi, dacă iarna eşti foarte bronzat pe față sau dacă ai panda eyes. Nu ar avea rost să intrăm în detalii de genunchi înmuiați sau altceva, așa că spunem doar că prietenul Blaj a fost unul dintre cei care în acest an, după o petrecere pe cinste, a preferat să se concentreze pe bronz.


A urmat nelipsita cină tradițională la Banski Han, unde din nou am fost primiți cu mâncare foarte bună și atmosferă demnă de grupul Skivirus. A fost o ocazie nemaipomenită să putem povesti pățaniile de la schi, lucrurile plăcute sau să consolidam noile prietenii care au luat naștere în cea de a cincea excursie la Bansko. Atmosfera de prietenie și bună dispoziție a fost întreținută pe muzică antrenantă și cu mișcări demne de fete petrecărețe, fapt pentru care nu putem să nu le mulțumim din nou, amintind de scena deschisă chiar pe culoarul autocarului, Anei și Ancăi.


Ultima zi de schi a fost plină de regrete, pentru că știam că este ultima zi dintr-o serie tare frumoasă. Chiar și așa, plăcerea de a aluneca pe zăpadă a fost eliberată la maximum și nimic nu ne-a stat în cale. Privind un pic în urmă, putem spune că din nou am avut parte de un schi excelent, cu zăpadă bună, pârtii bine bătute, kickere și jumpuri shapeuite a la cart în snowpark, mici dropuri în powder, treeskiing, câteva runnuri de sub vârful Todorka și în rest distracție cât cuprinde și cât poate încăpea.


Firul epic al celei ce avea să devină ce mai tare excursie din Bansko urma să fie întărit de noua noastră prietenă din Oradea, so called Brigi, poate cea mai ghinionistă dintre noi (dar credem cu tărie că a plătit cu ghinionul în avans pentru câțiva ani), care nu a avut parte de prea mult schi, însă ne-a dovedit că are un suflet extraordinar de mare și împreună cu Andreea, o altă nouă componentă a găştii Skivirus, ne-a pregătit o incontestabilă surpriză de proporții (la propriu!) în istoria excursiilor noastre, un mega-giga-hecta-ultra tort Skivirus, care a ajuns fiecărui skivirusat. Unde, când, cum și cu ce l-a făcut nu a mai contat, dar cert este că nimeni nu se aștepta la astfel de surpriză dulce, semn că într-adevăr nu greșim când spunem că ceea ce facem noi este să oferim o experiență de neuitat la schi, o experiență care mișcă oameni. Și acesta a fost tortul. Urmează și cireașa, că doar nu credeați că există tort fără cireașă! Mie și lui Rareş ne vine ideea să ducem toată gașca într-un local frumos, cu atmosferă deosebită și muzică live, un local unde noi mai fuseserăm cu un an înainte, dar având în vedere distribuția din această poveste, am zis că nu se poate să nu mergem acolo. Am anunțat pe toată lumea, am setat destinația Amigo Pub și ne-am pus pe treabă. Au urmat rânduri de shoturi de tequilla, rânduri de long drinks, rânduri de belly shots, ass firecrackers (nebuni rău englezii ăștia), shoturi din partea barmanilor, care ne-au apreciat pentru faptul că știm să ne distrăm şi nu ne sfiim să o arătăm, iar totul a avut loc pe fondul unei muzici live de calitate care suna incredibil de bine.


Nu s-a terminat aici, dar pe cine mai interesează drumul de la întoarcere? Pe noi ne interesează când mai mergem data viitoare! Ce se mai poate întâmpla minunat în următoarea experiență la Bansko în 2016? Pe voi?
Așa că zicem that's all, folks, till next time? Pe când?