Prostia care NU doare

Intr-o zi mohorata de noiembrie, intr-un an oarecare, cel mai bun prieten al meu imi spune ca a descoperit o zona superba in Harghita, departe de ochii lumii. Cum el nu stia sa schieze si eu nu stiam sa conduc pe drumuri de iarna, a parut un compromis bun sa ne unim destinele pe acest drum si, cum s-a dovedit ulterior, ni le-am unit inghetati bocna mai multe ore decat anticipasem.

Tinta parea iluzorie si punand degetul pe harta am constatat cu surprindere ca, cel putin pe harta nu aparea nici o localitate ci un varf de munte. Cum oamenii care traiesc intens, au si o doza buna de inconstienta(prostie), in 2 ore am spus gata mergem. Cu ce mergem? El un Chrysler PT cruiser, eu un C3. El cu masina aflata in service, eu cu masina potrivita pentru plimbari la mall si rosie pe deasupra! Pacientul englez a devenit in mai putin de 15 minute de parlamentari C3-ul, cu urmatoarele caracteristici: motor benzina 1,1l, garda la sol joasa, neechipata cu cauciucuri de iarna, ca dobitocul de stapan nu auzise de asa ceva si nici cu lanturi ca nu-i plac stapanului bijuteriile zornaitoare. Amicul meu s-a lamentat putin bai, avem o problema cu asta nu ajungem acolo. Eu, ca sef de trib, l-am asigurat "nu-ti face probleme cunosc ce poate furia asta rosie" si in plus sunt experimentat pe trasee de iarna, lucru adevarat dar cu masinile altora. Opozitia a fost mica si nesemnificativa.

Vineri dimineata la ora 4, plecam de acasa, itinerariul masurand 300 km. Ajungem la poalele versantului, cu Lizuca cea rosie oftand din toate supapele motorului de 1,1. Aici situatia se prezenta prost, mult mai prost decat in cei 280 km deja parcursi. Drum asfaltat care se termina intr-un drum forestier ingust, pe macadam fiind aproximativ 20 cm de gheata si peste gheata, zapada in jur de 20 cm ninsa si in crestere. Urcam cu greu, eu capitan de plai pe corabia care refuza sa se scufunde, la un moment dat ne intampina o bariera cu ghereta= pit stop. Pana la ghereta, administratorii drumului cu deosebita pricepere plantasera, in extraordinar de multe locuri, niste panouri care aratau niste lanturi si incepeam sa cred in sinea mea ca desigur au o obsesie la lanturi, fiind probabil manelisti cu totii. Asa ca am ignorat manelele de pe stalpi, noi suntem intelectuali ce naiba!

La bariera cu ghereta, taxa de trecere 7 ron si pe ghereta, obsesiv trona bineinteles o alta manea cu lanturi, off! O doamna distinsa intre 2 varste taia chitante pe acolo caci o puzderie de masini stateau cuminti la coada cu zale pe roti. Nimic sa ma impresioneze. Cand ajungem la bariera, doamna se uita la masina si da din cap, ceva nu-i placea si facea semn sa intoarcem. Eu nimic, daca am platit chitanta, ridica o data bariera ca ti-o imping cu Lizuca. Vreau la schi!!!:vertag: Femeia nu vroia si pace. Intrucat vorbea mai mult maghiara il imping pe amicul meu in fata, bun cunoscator al limbii. Nu stiu ce-i face doamnei, ca la un moment dat vine cu femeia la masina si-mi spune sa las jos geamul din dreapta. Las jos geamul, vizibil iritat, ma gandeam ca poate femeia, pe care o uram din tot sufletul, s-ar putea sa aiba nesimtirea sa-mi ceara si actele de la masina. El ii arata un buton din bord, pe care-l apasa, eu ii zic ce faci tembelule?, el zice pe sub mustata taci naibii daca vrei sa trecem!, tac intr-un sfarsit, femeia isi baga capul prin geam si se uita cu interes la butonul magic si eu la ei doi, ca vitelul la poarta noua. Ca prin minune bariera se deschide. Fericire mare pe mine, asa o sa putem sa schiem in sfarsit astazi.

Era ora 12, ningea in continuu si temperatura in jur de -14 grade. Semiinghetat, amicul meu ma linisteste, nu mai avem decat vreo cativa km pana sus. Vestile bune nu se mai terminau. Incet, urcam, urcam si furia rosie incepe sa dea semne de oboseala, probabil se gandea la manele si ea ca dadea din fund ca o ibovnica experimentata si practic, aveam impresia ca mergea mai mult pe burta ca un bob, decat ajutandu-se de roti, in scrasnet continuu de zapada dislocata amestecata cu gheata. Dupa cateva curbe, a refuzat sa mai urce si am picat in sant pe partea stanga a drumului, doar norocul chior facand sa nu aterizam in paraul de langa drum - ma gandeam ca ii este sete! Ma dau jos responsabil, agitand lopata de infanterie si ma pun pe sapat, constat ca gheata este de netrecut, parea mai simplu sa sparg beton decat gheata aceea. Dupa juma de ora, vad cam 2 cm de pamant virgin prin tunelul facut de mine, dar deja eram inghetat bocna.

Incercam sa o impingem dar nimic, imi aduc aminte ca prin vis ca desi mica e si grea cantarind vreo 800 de kile goala, adica mai mult ca o Dacie. Amicul meu urca la volan si incearca imposibilul. Imi vine ideea "brilianta" de a pune crengi de brad sub roti, chestiune care era foarte corecta insa trebuia sa scot zapada de sub burta masinii cumva. Numai ca operatiunea s-a realizat invers. Am pus crengutele de brad si in timp ce el accelera, eu incercam sa scot zapada cu lopata de sub masina. La un moment dat, furia prinde aderenta si zvacneste din sant, iar eu, ingenuncheat langa ea, imi scoteam dintre masele, zapada, gheata, noroi, pamant si ace de brad, asezonate frumos pe moaca si inauntru. Concluzia este ca trebe sa ne intoarcem inapoi la bariera. Amicul meu ii spune ceva in maghiara iar femeia cu compasiune se uita la noi. Ridica bariera si noi trecem.

Cautam lanturi, dar in zona nu gasim nimic. Pana la urma gasim un service si cumparam bijuterii la suprapret. Ne intoarcem la bariera, biata femeie deja se plictisise de noi si noi de ea. Era frig la orele 14. De asta data, eu capitan de plai, ma infurii si o dezmierd pe Lizuca, arata agresiv cu zale pe ea. Furia o tine pe Lizuca 3 km cand un mare "conducator" de masina tot teren, ala pe coborare, nu se opreste sa ne acorde prioritate, noi pe faza de urcare in plin demaraj= am cazut in sant si in valul de zapada de pe partea dreapta a drumului, de asta data. Noroc ca masina era echipata cu scut, ca altfel sigur mergeam cu ea la o sesiune stomatologica. Ne dam jos din masina, eu exasperat de atata condus si prietenul meu de atata schiat cu masina. Lantul era rupt la roata din dreapta si incolacit ca in mrejele dragostei pe sub masina, roata, brat samd. Ca fericirea sa fie completa am si blocat drumul, care are o singura banda. Desi ne era foame, am beneficiat gratuit de foarte multa mancare, de la toti soferii, inclusiv soferitele nefericite de o asa brutala intalnire. In aproximativ 2 ore am reusit sa improvizam un nou lant, si cu mari eforturi am iesit din rapa. Oricum ne consolam ca am primit foarte multa iubire in aceste ore, chiar si de la persoane necunoscute. M-am simtit foarte bine, e reconfortant sa te stii iubit.

Intre timp amandoi am inghetat bocna -amicul meu a preluat conducerea vasului, iar eu am fost pus pe capota unui atv si carat sus in varf. Daca mai aveam vreun loc neinghetat, atunci plimbarea cu atvul, a fost reconfortanta. Si perii din nas straluceau ca briliantele. La ora 17(plecasem la 4 dimineata) ajungem pe platou cand tocmai se inchideau instalatiile. A durat vreo ora numai sa ne incalzim cat de cat si atunci cand mi s-a dezghetat gura il intreb pierdut pe amicul meu: Ce mama naibii i-ai spus femeii la bariera? El zice: I-am spus ca butonul ala e 4x4! Eu greu de stapanit ii replic: Cretinule ala e butonul de pilot automat! El ma cadoriseste din nou cu dragoste si spune: Stiu dar altfel nu aveam cum trece de bariera! Dupa 5 minute de tacere il intreb: Dar la intoarcere ce i-ai spus? R: I-am spus ca s-a stricat tractiunea integrala!

Mal omule este super patania ta, povestesti cu umor si cu savoare. Ar trebui sa scrii mai des.
In alta ordine de idei, pareri de rau pt. aventura.
Sa ai parte numai de bine, frumos si iubire adevarata.

ce tare=))

Buna....chiar mi-a placut :)). Dar era pe vremuri C3 cu tractiune integrala. Varul meu care e ca si tine din Piatra Neamt ( acum stabilit in Bucuresti) a vrut sa cumpere C3 cu tractiune integrala si garda putin mai inaltal.

Mie nu mi se pare 'tare'. Da, povestesti cu umor, da, te autoironizezi si-ti recunosti 'inconstienta/prostia'. Dar fac pariu ca ai mai face-o o data, in aceleasi circumstante, nu? Cel putin asta se intelege din tonul povestirii (e posibil sa ma insel). Si sunt nenumarati romanasi (probabil chiar cititori ai skivirus) care ar face acelasi lucru.
E iarna, e atat de greu sa ai cauciucuri de iarna (montate, ca stiu genii care si le tin in boxa, ca 'nu e nevoie') si lanturi (macar in portbagaj)?
Doar pentru ca din noroc nu vi s-a intamplat nimic (grav) nu inseamna ca e o poveste 'tare'.

Chestia asta ma enerveaza rau la romanasi. Hai sa nu avem minimul de pregatire intr-un domeniu/intr-o situatie, dar sa ne aruncam cu capul inainte, sa incurcam si pe altii, eventual sa ne facem rau noua (accidentam) si apoi sa hahaim ca oile 'macar am ce povesti'.

Oricum, patania e povestita cu har de autor!Pentru asta, felicitari!Pentru restul...fiecare din noi am avut ceva aventuri, poate nu asemanatoare ,dar generatoare de sfaturi gen ''nu e bine''.Sigur, nu e bine, dar asta e viata!Putina adrenalina nu strica nu?

@kb24: n-o lua personal.....ia-o ca pe o poveste amuzanta pentru unii, mai mult tragica pentru altii in care fictiunea are locul ei iar ironia se vrea reala.



e frumos cand gasesti ceva care sa te motiveze ...

@mal:in concluzie daca nu era amicul tau nu aveam atatea informatii acum despre madarasi pe forum?:)

Mie mi-a placut :)

Mal a participat la concurs! Sunt sigur ca si voi ati avut intamplari deosebite cu masina pe zapada, asa ca ar fi bine sa ne povestiti si voi, poate castigati premiul.

Mai multe aici : SkiVirus - Concurs

@ kb24 : sunt convins ca exista oameni care, asa cum spui, isi tin cauciucurile de iarna in boxa, iar altii ar repeta la nesfarsit o prostie pe care au facut-o o data.
Insa cred ca Mal merita macar prezumtia de nevinovatie in aceasta privinta. Nu te grabi sa judeci si sa condamni.

Aici incercam sa povestim o patzanie cu masina, in drum spre ski, intr-un mic concurs, nu incercam sa ne manifestam convingerile ca "asa da" si "asa nu"

Cu totii am facut in anumite momente prostii, fie ele la volan, pe schiuri, sau in alte feluri. Unii am fost norocosi si am invatat lectia, altii nu am fost norocosi si am invatat lectia, si desigur mai sunt si acei care, indiferent dc au fost norocosi au ba, tot nu au invatat lectia.

Mie unuia mi-a inseninat dimineatza povestea lui Mal. Hai cu cat mai multe povesti la concurs, si sa ne vedem la eveniment!

Povestirea este chiar simpatica iar Mal a reusit sa o condimenteze astfel incat sa fie interesanta pana la sfarsit.
@kb42 cred ca ai o parere un pic gresita despre Mal asa ca: lasa-ne..lasa-ne :)

Foarte frumos scris, parca am citit un banc bun!!!

@all: Multumesc pentru aprecierile narative, va asigur ca nu este nimic neadevarat in povestioara asta si va rog sa postati altele ca sigur is mai faine ca prostiile mele, acu ca am spart gheata, haideti la concurs.@kb24: Postul se putea numi foarte bine ASA NU SE FACE, dar am optat pentru o alta varianta. In ceea ce priveste aprecierile tale, nu doream sa-ti dau o replica pentru ca nu ma atingi cu nimic, insa te-as ruga sa nu te pronunti asupra unor oameni pe care nu-i cunosti. Cand om bea un pahar de vin fiert impreuna si om povesti despre una alta, atunci sa faci caracterizari.

Buna poveste dar nu cred ca e adevarata. Oricum talentul narator trebuie recompensat. E bine ca ai imaginatie. Ar trebui sa scrii SF-uri.

da de unde tot apar toti anonimii astia cu fel si fel de comentarii?vedetiva fratilor de treaba voastra daca nu intelegeti ce inseamna aventura si skiul mergeti la culcare!

frumos povestit , neplacuta patzania ta :( ... dar macar ai ce povesti nepotilor si din afara pare chiar hazliu

promit daca voi fi in locul acelui "conducator" de masina tot teren sa iti dau prioritate cand esti in urcare :p