Subiect: La cabana Negoiu



  1. Avatarul lui john_dude

    La cabana Negoiu

    Ca de obicei, la un paharel se nasc ideile; acum discutam despre drumetii la munte, pe unde sa mergem asa scurt, 2 zile. Haideti la Negoiu, ca doar e aproape, accesibil si foarte frumos. Bun, cati suntem? Sigur 7, posibil peste 10. Se face sambata dimineata, cand hotarasem sa plecam si la ultima numaratoare mai ramanem 4 cu mainile ridicate. Of, iar? Orasul, mall-ul, lenea, comoditatea, statul in harmalaie inclina foarte mult balanta in defavoarea alegerii unui loc de repaus in mijlocul naturii si al peisajelor mirifice. “Se ajunge cu masina? Nu? Cat e de urcat? O ora jumate???? Pfuuu, ai innebunit?!“

    Eu prefer locurile inaccesibile cu masina. De ce? Fiindca sunt mai salbatice si mai frumoase; fiindca nimeni nu cara grataru’ si statiile de amplificare pe rucsac; fiindca oamenii sunt mai sociabili, deschisi si calmi; fiindca se bea ceai cu rom; fiindca se canta la chitara si se face foc;

    Ei, fiecare avem alt mod de a ne incarca bateriile. Asa ca indesam bagajele in micutul si bravu lupisor (care de altfel, ne-a purtat in multe locuri unde altii nu vroiau sa-si strice daciile) si purcedem la drum, grabiti sa scapam de caldura asta din oras. Sibiu-Porumbacu-cariera de marmura si in sus pana la baza potecii. Uite, parcarea improvizata e plina! Si mai jos erau multe masini abandonate pe margine. E clar, n-o sa fim putini pe acolo.

    Incepe ploaia (meteorologii astia iar au avut dreptate). Ne echipam in graba si ne afundam in padure, unde ploaia mai e tinuta de frunzele copacilor. Cararea pana la cabana ar trebui s-o facem intr-o ora; nu vrem sa depasim nici un record asa ca mergem linistiti. Si ploua si ploua si ploua. Ooo, de mult nu mai tin minte sa fii stat atat in ploaie. Pelerinele aproape ca nu mai fac fata. Dar imi place asa mult, imi aduc aminte de copilarie, de vremurile cand nu fugeam de ploaie, ba chiar o cautam; stateam sa ne ude pana la piele si n-aveam nimic. In zilele astea, daca-ti vine copilul ud acasa e tragedie mare, il indopi cu 3 medicamente si-l pedepsesti o saptamana.

    Si ajungem la cabana uzi bine (sau uzi rau), dam ceva haine jos la schimb si ne incalzim rapid cu un ceai. Oricum l-ai face acasa, degeaba. Cabanierii au ei o reteta magica. Bineinteles nea romica nu poate lipsi din el, e ingredient de baza. Peisajul nu-l putem admira fiindca ceata nu ne lasa. La cabana, plin. E cred a 4-5 oara cand merg acolo, insa niciodata n-am vazut asa de multa populatie. Copilasii nu lipsesc din peisaj. Sunt activi ca-ntotdeauna. Bravo parintilor ca au curaj sa-i ia cu ei. De fapt, micutii suporta mai usor decat noi drumetiile. N-am auzit de copii sa faca febra musculara; se plang mai putin decat adultii. Ar putea cucerii varful inaintea noastra! Ce sa mai zicem de straini? E normal sa intalnesti si de pe alte continente. Multi dintre noi nu avem curaj sa mergem la noi in tara in anumite locuri, iar ei vin cu hartile pana-n panzele albe. Bravo lor!

    Povesti, rasete. Apoi, incurajati de licoarea magica, trecem la cantece; daca asa s-ar putea numi chestiile alea ce ne ieseau din gura. Colegii de la alta masa s-or fi saturat sa ne auda scheunand, asa ca scot chitara si se apuca de treaba. Ne tragem si noi aproape. Sunt tot sibieni de-ai nostrii. Chitaristul dupa cum plimba mana pe grif era clara treaba, n-o facea de ieri. Multumim lui Soso & company pentru recital.

    E dimineata si unde poate fi aerul mai curat decat aici? Si micul dejun servit afara la o masa de lemn?! Salvamontistul zareste ceva pe versantul opus. Oare ce-o fi? Ne lamurim repede: ursul! Dau fuga in cabana si pun mana pe binoclu; il reperez si eu. Oh ce frumos, o ursoaica si 3 pui marisori. Micutii se harjonesc de zor in timp ce mama lor mananca afine. Hopa, mai jos la cateva sute de metri 2 caprioare o zbughesc in directia opusa ursuletilor. Nu sunt negre, ci sunt rosii; isi schimba culoarea mai spre iarna. Si toata lumea statea si se uita “ca la urs”.


    Ne uitam pe cer, iar ceata ce tot venea si tot trecea ne-a dat de inteles ca prea multe nu o sa vedem azi. Nu conteaza, o drumetie tot facem. Ne luam ceva la noi si plecam pe valea Saratii pana la cascada. Doar o ora dus. Plimbarea de duminica.


    Traseul pana acolo e interesant, treci peste multe podete, mergi prin jnepenis, mananci o gramada de afine (in perioada asta).


    Eu as fi fost tentat sa urc pana pe varf, insa ceata imi spune ca nu are rost, oricum nu o sa vad nimic. Imi dau seama cat de norocosi am fost data trecuta cand am atins varful, putand vedea clar de jur-imprejur.


    Facem cale-ntoarsa la cabana, luam pranzul si ne facem bagajele. Ne luam la revedere si speram sa ne mai intoarcem curand. E un loc pe care vrei sa-l revezi atat vara cat si iarna.
    Imagini atașate Imagini atașate
    Ultima modificare făcută de john_dude; 13.08.2008 la 14:18.

  2. Avatarul lui malutzu
    Frumoase poze,dar lipseste esentialul:ursoaica.Sau am imbatranit asa rau ca nici un fund de ursoaica nu mai vad?

  3. Avatarul lui john_dude
    ...in prima poza, chiar in centru; obiectivul aparatului meu nu duce optic decat 12x, asa ca mai mult nu am putut face; acum am crop-uit poza si l-am trecut in atasament
    Ultima modificare făcută de john_dude; 13.08.2008 la 14:21.

  4. Avatarul lui Mal
    Faine poze, faina povestea, tine-o tot asa poate se duce dracului cultura de mall...

    A si sa nu uit cum mai e soseaua Brasov Sibiu, la fel de proasta si aglomerata, cu circulatie pe un singur sens? Imbatranim pana la poalele Fagarasului...daca nu o luam p la Vidraru.
    Ultima modificare făcută de john_dude; 15.08.2008 la 07:53.

  5. Avatarul lui john_dude
    ...circulatia pe drumul ala dureaza mai mult decat iti ia sa ajungi pe poteca la cabana; semafoare si aglomerata,da. Culmea ca n-am vazut pe nimeni niciodata, de cate ori am fost, sa lucreze...



SEO by vBSEO